Cuvântul „supat” a devenit viral pe rețelele sociale și a stârnit un val de reacții, după ce un videoclip publicat de pagina Dicție.ro a readus în atenție termenul care desemnează spațiul de sub pat. În timp ce unii români au făcut glume și au inventat cuvinte după același model, alții au contestat formularea și au pus sub semnul întrebării folosirea ei în propoziții.
Deși mulți îl consideră o noutate, „supat” apare în dicționarele limbii române de aproape un secol și este marcat ca termen regional sau popular.
„În DOOM este încă din 2005, adică de peste 20 de ani. Este un cuvânt popular și ca el sunt multe care ne par azi ciudate, amuzante sau neașteptate. Ce e simpatic este că iscă reale controverse în privința utilizării corecte. Fiind substantiv, nu adverb, cum ar trebui să spunem? „Papucii sunt supat” sau „Papucii sunt în/la supat”?
Aceste momente scurte și intense de viralizare a unui cuvânt sunt trecătoare. Nu ne fac nici mai deștepți, nici mai cultivați, mai curând ne distrează sau ne intrigă. Ce ar trebui să învățăm de fapt este să consultăm corect dicționarele pe hârtie sau online, să folosim cât mai multe cuvinte românești vechi și noi, să ne bucurăm mai des de sonoritatea lor și de poveștilor incredibile. „Supat” e doar un cuvânt, mai sunt atâtea de descoperit, dincolo de trendurile trecătoare!”, a precizat Ana Iorga, realizatoarea rublicii Pe Cuvânt de la Antena 3 CNN.
„Supat”, termenul care a împărțit internetul în două
Discuția a pornit de la exemplul „Pisica s-a ascuns supat”, folosit într-un videoclip despre cuvântul consemnat în DOOM³. Formularea a atras atenția tocmai pentru că diferă de expresia familiară „pisica s-a ascuns sub pat”.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Unii utilizatori au tratat subiectul cu umor și au propus, în glumă, alte cuvinte formate după același model. Alții au criticat ideea și au spus că preferă în continuare exprimarea obișnuită.
Printre comentariile citate în relatările despre acest subiect se numără: „Există și sumasă, supreș și sufarfurie?”, a întrebat ironic un internaut. Un alt utilizator a continuat gluma: „A mea s-a ascuns suscaun. Alt substantiv!”.
Au apărut și alte jocuri de cuvinte, precum „Și a mea și supatură” sau „A mea e afară, suceru liber”.
Nu toată lumea a privit însă situația cu amuzament. „Nu am auzit în viața mea de acest substantiv și nici nu îl voi folosi vreodată”, a scris un alt utilizator.
Ce înseamnă „supat”
„Supat” este un substantiv neutru care desemnează locul de sub pat, mai exact spațiul dintre pat și podea. Cuvântul este marcat ca popular și are o utilizare mai restrânsă decât formularea obișnuită „sub pat”.
Termenul nu este o invenție recentă. El apare în dicționare mai vechi, inclusiv în Dicționarul limbii românești al lui August Scriban, publicat în 1939.
Prin urmare, faptul că a devenit viral acum nu înseamnă că a fost creat în acest an sau că a apărut pentru prima dată în DOOM³.
Cum se scrie corect în propoziții și care este pluralul
Forma consemnată în DOOM³ este „supat”, iar pluralul este „supaturi”.
Cuvântul se scrie într-un singur cuvânt și se pronunță cu accent pe ultima silabă: supát.
În comunicarea de zi cu zi, formularea „sub pat” rămâne cea mai familiară și mai clară pentru majoritatea vorbitorilor.
Exemple de propoziții cu „supat”
Pentru a înțelege sensul termenului, iată câteva exemple:
- Pisica s-a ascuns în supat
- Copiii au căutat jucăria prin toate supaturile din casă.
- În supat se adunase mult praf.
„Dacă folosim substantivul „supat”, în acest caz avem nevoie și de prepoziție, astfel că e corect să spunem: „Am găsit ceva în supat”.”, a explicat Ana Iorga.
Aceste exemple arată cum poate fi folosit substantivul în propoziții. Într-un text adresat unui public larg, expresii precum „spațiul de sub pat” pot fi totuși mai ușor de înțeles.
Este „supat” un cuvânt nou în DOOM³?
Nu. Deși termenul a fost prezentat în discuțiile recente de pe internet drept o noutate, el era consemnat și în dicționare anterioare ediției a treia a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române.
DOOM³, publicat în 2021, este un instrument normativ care indică formele corecte de scriere, pronunțare și flexiune. Prezența unui cuvânt în dicționar nu înseamnă automat că acesta a fost inventat recent sau că trebuie să înlocuiască expresiile deja consacrate.