De la plajele nesfârșite din Rimini până la culoarul culinar al Bolognei, Modenei și Parmei, vizitatorii regiunii Emilia-Romagna din nord-estul Italiei au multe de explorat. Dar s-ar putea să dea accidental și peste o altă țară.
Ascunsă în peisajul deluros, la doar câțiva kilometri de coasta Adriaticii, se află una dintre cele mai mici națiuni din lume - republica seculară San Marino.
Nu există frontiere sau puncte de control care să marcheze granița acestui stat minuscul, ci doar un panou pe stradă care întâmpină vizitatorii cu „Țara Antică a Libertății”.
› Vezi galeria foto ‹
Cei care fac această călătorie pot crede că sunt într-un alt oraș pitoresc italian situat pe un deal, dar, în ciuda dimensiunii sale reduse și a faptului că localnicii vorbesc italiană și mănâncă mâncare italiană, este o țară complet separată, cu o istorie lungă și hotărâtă de independență, scrie CNN.
Fondat în secolul al IV-lea, San Marino este de fapt cea mai veche republică din lume. Acoperă o suprafață de doar 61,2 kilometri pătrați. Deși este mai mare decât orașele-stat europene Monaco și Vatican, este cea mai mică națiune democratică de pe continent.
Are propriii săi șefi de stat - neobișnuit, doi în același timp - propria echipă națională de fotbal surprinzător de performantă, propriul drapel și o populație de 34.000 de „sammarinesi” care își păstrează cu mândrie identitatea și tradițiile.
Este un loc ciudat, plin de contradicții, care atrage curioși din toată lumea, dar relativ puțini italieni, majoritatea nefiind niciodată acolo și neștiind cum a luat naștere micuțul stat.
Independentă și liberă
„Ce este special la San Marino este unicitatea sa”, a spus pentru CNN Antonia Ponti, ghid turistic oficial din San Marino. „Această republică este independentă și liberă de secole și cu toate că dialectul local și mâncarea sunt tipice pentru Romagna italiană (sub-regiune), nu îi numi niciodată pe localnici ‘italieni’, pentru că s-ar simți jigniți.
„Au propriul drapel, stema și pașaport; au adoptat euro, deși nu fac parte din Uniunea Europeană”.
Ponti recunoaște că San Marino poate fi rivalizat de alte locuri din Italia înconjurătoare - „cu siguranță nu este cel mai frumos loc din lume...” - însă turiștii sunt atrași de perspectiva de a vedea ce înseamnă această țară mică în interiorul unei țări.
„San Marino este ca orice alt oraș italian fortificat de pe un deal pe care l-ai găsi în Toscana, Lazio, Marche sau Umbria, dar are o atmosferă specială, bogată în istorie, și oferă priveliști unice datorită poziției sale geografice”, spune Ponti.
Dar, în același mod în care vizitatorii vor să exploreze principate europene mici precum Liechtenstein sau Monaco, San Marino pare să atragă oameni fermecați de ideea unei republici microscopice. Odată ajunși acolo, sunt adesea încântați de arhitectura medievală, adaugă Ponti.
„Mulți turiști străini care vizitează Emilia-Romagna, în special pentru a se bucura de rețetele sale iconice, decid adesea să facă o excursie și să viziteze San Marino. La finalul turului, nu se așteptau să descopere un loc atât de fermecător, plin de monumente antice, buticuri artizanale și spectacole tradiționale”, spune ea.
Un labirint medieval
Principalele atracții și monumente ale țării sunt concentrate în orașul vechi, un sit înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO, Muntele Titano, stâncos și panoramic, de unde se pot vedea coasta Adriaticii și, în zilele senine, Croația.
Este ca o plimbare într-un muzeu în aer liber.
Impunătoarele ziduri medievale din piatră înconjoară așezarea originală, un labirint de alei înguste pavate cu piatră cubică. Sunt trei turnuri masive legate printr-un traseu care urmează creasta muntelui. Folosite odinioară ca puncte de observație militară pentru a apăra împotriva invaziilor, turnurile sunt deschise publicului și includ temnițe, un muzeu al armelor istorice și așa-numitul „Drum al Vrăjitoarelor”, o alee care oferă priveliști impresionante.
Legenda spune că San Marino a fost fondat în anul 301 d.Hr. de către un zidar numit Sfântul Marinus, un creștin originar din insula Rab din Dalmația, în prezent Croația.
Se spune că acesta a fugit în Italia și a urcat pe Muntele Titano pentru a scăpa de persecuțiile creștine ale împăratului roman Dioclețian. Relicvele osoase presupuse ale sfântului sunt păstrate în bazilică, care conține și ceea ce se afirmă a fi „patul de piatră” unde a dormit și care se crede că are puteri vindecătoare.
Meseria de zidar a lui Marinus a fost continuată de generațiile următoare de sammarinesi, potrivit lui Ponti.
„Tăierea pietrei de pe versanții Muntelui Titano a fost principala activitate aici timp de secole, iar familiile erau sărace”, spune ea. „Apoi, după Al Doilea Război Mondial, progresul a dus la înflorirea unor industrii artizanale precum olăritul, fabricarea de plăci, mobilă și hârtie”.
Fiind o comunitate atât de mică, simțul apartenenței este puternic printre sammarinesi, care sunt uniți și mândri de identitatea lor veche de secole ca „oameni liberi,” adaugă Ponti.
Protocoalele și ritualurile antice supraviețuiesc.
Parlamentul San Marino, Palatul Public, este deschis vizitatorilor și găzduiește zilnic, pe timpul verii, o ceremonie grandioasă de schimbare a gărzii la fiecare oră. Este un spectacol: gardienii poartă uniforme medievale multicolore, cu pantaloni roșii și pălării cu pompoane impresionante.
Tradiții străvechi
Țara are și alte instituții vechi și neobișnuite.
Sunt cei doi șefi de stat. Cunoscuți drept Capitanii Regenti, aceștia sunt aleși la fiecare șase luni din 1243. Ceremoniile elaborate de numire au loc anual, pe 1 aprilie și 1 octombrie, și sunt reglementate de un protocol strict care nu s-a schimbat de secole.
În ciuda dimensiunii sale, principiile democratice ale San Marino ajung până la nivelul comunităților locale. Țara este împărțită în nouă districte numite castelli, fiecare condus de un căpitan ales periodic.
Ponti explică că toate aceste verificări și echilibre, care pot părea paradoxale într-o republică atât de mică, au fost instituite pentru a se asigura că niciun lider din ierarhie nu poate limita puterea celorlalți.
Vizitatorii pot înțelege aceste jurisdicții geografice diferite luând telecabina panoramică de la orașul vechi până la castelul Borgo Maggiore, la poalele Muntelui Titano.
O altă atracție, în orașul vechi, este Muzeul Timbrelor și Monedelor, care expune medalii comemorative, timbre istorice și primele monede sammarinesi, datând din secolele XIX și XX.
Pe lângă centrul său vechi de poveste, San Marino este înconjurat de natură și trasee montane. Este ideal pentru drumeții, ciclism, alpinism și tir cu arcul.
Și, așa cum te-ai aștepta de la un loc înconjurat de unele dintre cele mai bune destinații culinare ale Italiei, tradițiile gastronomice din San Marino seamănă mult cu cele din regiunile învecinate Romagna și Marche. Asta înseamnă tot felul de paste făcute în casă și piadine umplute.
Este, de asemenea, cunoscut pentru lichiorurile sale, precum amaretto și pistacchione, realizate cu fistic.
Deserturile tradiționale includ Torta Tre Monti, sau „Prăjitura celor trei dealuri”, numită după cele trei turnuri ale orașului-stat, făcută din straturi subțiri de napolitană cu cremă de ciocolată și alune.
Pentru excursioniștii care se răsfață prea mult, din fericire drumul înapoi spre Italia este în coborâre.
Ştiri video recomandate
