Oceanele planetei sunt într-o stare de sănătate mai gravă decât se estimase anterior, avertizează astăzi oamenii de știință, care atrag atenția că „rămânem fără timp” pentru a proteja ecosistemele marine.
Acidifierea oceanelor, adesea numită „geamănul malefic” al crizei climatice, este provocată de absorbția rapidă a dioxidului de carbon de către oceane. Acesta reacționează cu moleculele de apă, ducând la scăderea nivelului de pH al apei marine. Acidifierea afectează recifele de corali și alte habitate marine și, în cazuri extreme, poate dizolva cochiliile unor vietăți marine, relatează The Guardian.
Până acum, acidifierea oceanelor nu fusese considerată ca depășind „limita planetară”. Limitele planetare sunt granițe naturale ale unor sisteme globale esențiale – cum ar fi clima, apa sau biodiversitatea – dincolo de care capacitatea lor de a menține o planetă sănătoasă este în pericol. Anul trecut, oamenii de știință avertizau că șase dintre cele nouă limite fuseseră deja depășite.
Totuși, un nou studiu realizat de Laboratorul Marin din Plymouth din Marea Britanie, Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA și Institutul Cooperativ pentru Studiul Resurselor Marine din cadrul Universității de Stat din Oregon a descoperit că limita planetară pentru acidifierea oceanelor fusese atinsă deja în urmă cu aproximativ cinci ani.
„Acidifierea oceanelor nu este doar o criză de mediu – este o bombă cu ceas pentru ecosistemele marine și economiile costiere”, a declarat profesorul Steve Widdicombe de la PML, care este și co-președinte al Rețelei Globale de Observare a Acidifierii Oceanelor.
Studiul s-a bazat pe măsurători fizice și chimice noi și istorice, inclusiv din carote de gheață, combinate cu modele computerizate avansate și cercetări asupra vieții marine, oferind o imagine de ansamblu a ultimilor 150 de ani.
S-a constatat că, până în 2020, condițiile medii ale oceanelor la nivel global erau deja foarte aproape de – iar în unele regiuni depășiseră – limita planetară pentru acidifiere. Această limită este definită ca fiind momentul în care concentrația de carbonat de calciu din apa mării scade cu peste 20% față de nivelurile preindustriale.
Cu cât cercetătorii au analizat zone mai adânci ale oceanului, cu atât concluziile au fost mai îngrijorătoare. La o adâncime de 200 de metri sub suprafață, 60% din apele globale depășiseră deja pragul considerat „sigur” pentru acidifiere.
„Majoritatea formelor de viață marină nu trăiesc doar la suprafață”, a explicat profesoara Helen Findlay de la PML. „Straturile de dedesubt găzduiesc o diversitate mult mai mare de plante și animale. Deoarece aceste ape mai adânci se schimbă atât de mult, efectele acidifierii ar putea fi mult mai grave decât ne-am imaginat.”
Aceasta are, a adăugat ea, implicații majore pentru ecosisteme subacvatice importante, cum ar fi recifele de corali tropicali și chiar cele de mare adâncime, care oferă habitate esențiale și zone de reproducere pentru numeroase specii.
Pe măsură ce nivelul pH-ului scade, speciile care se calcifică – cum ar fi coralii, stridiile, midiile sau mici moluște cunoscute sub numele de „fluturi de mare” – întâmpină dificultăți în a-și menține structurile de protecție, ceea ce duce la cochilii mai fragile, creștere încetinită, reproducere redusă și șanse mai mici de supraviețuire.
Autorii studiului subliniază că reducerea emisiilor de dioxid de carbon este singura modalitate de a combate acidifierea la scară globală. Cu toate acestea, măsurile de conservare pot și trebuie să se concentreze pe regiunile și speciile cele mai vulnerabile.
„Acest raport transmite un mesaj clar: timpul se scurge, iar ceea ce facem – sau nu facem – acum ne determină deja viitorul. Ne confruntăm cu o amenințare existențială în timp ce realizăm că multe habitate potrivite pentru speciile-cheie au fost deja pierdute. Este evident că guvernele nu-și mai pot permite să ignore acidifierea oceanelor în politicile lor generale”, a declarat Jessie Turner, directoarea Alianței Internaționale pentru Combaterea Acidifierii Oceanelor.
