Viaţa aşa cum am trăit-o până acum s-a schimbat. Pentru unii s-a schimbat în bine, pentru alţii s-a schimbat în rău, iar alţii au trecut prin viaţă fără să lase ceva în urma lor. Pentru prima dată în ultimii 22 de ani, România, pacientul muribund pe patul unui spital mizer a dat primul semn de viaţă.
O trezire la care nu se mai aştepta nimeni, un semnal care pentru prima dată începe să fie auzit. Timid, dar constant sunetul inimii bate. Chiar dacă unii vor să pună o pernă pe gura pacientului muribund, pentru ca sunetul - deja supărător - să înceteze, România îşi şopteşte durerea.
Pacientul s-a săturat de pastilele vârâte pe gât în fiecare zi, cu gust dulceag de promisiuni, dar care amărăsc sufletul imediat ce ajung în stomac.
Pacientul s-a săturat de mirosul de sărăcie şi mizerie, de zgomotul bolnav al paşilor târşâiţi, de mâncarea apoasă şi zâmbetele false. Pacientul s-a săturat de buzunarele largi, care înghit omenia şi bunătatea ca o gaură neagră.
Pacientul s-a săturat! Vrea să-şi ţipe durerea, vrea să-i fie auzită din nou inima!
Viaţa, aşa cum o cunoşteam până acum, este pe cale să se schimbe. Cei care o duceau bine până acum trebuie să-şi înfrunte căderea, iar cei care au fost ţinuţi în genunchi trebuie să îşi facă auzită înălţarea.
