La Păuneşti, în Vrancea, filozofia de viaţă e solidă iar opiniile localnicilor sunt bine compănite. Au şi de ce, au şi cu ce . Nu degeaba i se spune „satul care stă în ...cumpănă”.
În ţara în care copacii cad seceraţi şi păduri întregi dispar de pe harta, aici stejarii morţi s-au transformat ei în pădure. O pădure de furci şi cumpene ,ridicate către cer spre a indica, asemeni unor arătătoare uriaşe, că îî mulţumesc Celui de sus pentru apa bogată şi limpede dăruită oamenilor locului".
Fântânile, rămase acum doar vreo 20 „în viaţă”, au fost adunate toate în centrul comunei, să fie de fală, să se vadă, să se ştie!
Şi nu au rămas orfane, toate au primit câte un nume. Pentru că izvorul de apă e parte a familiei. În jurul lui se adunau pentru a ajuta pământul să rodească. Pe marginea făntânii îşi pomeneau morţii şi le dădeau pomană apă. Sub umbra subtire a cumpenei căutau răcoare pe drumul de la arie.
Din fericire satul încă trăieşte, chiar şi aşa, lovit năpraznic de viforul migraţiei şi gărbovit sub anii tot mai numeroşi ai locuitorilor săi. Și, odată cu el, trăieste şi sursa vieţii sale, cea care nu a dispărut nici măcar sub marea secetă de după război.
În Păuneşti ,oamenii au învăţat să preschimbe totul în credinţă: copacii - în mănunchi de cumpene. Fântânile- în loc de închinăciune. Fierul buncărelor - în sprijin pentru clopotniţă.
În fiecare ediţie Secvenţial, duminica, de la ora 17.00, veti păşi în satele unicat, aşezări ce au o poveste inegalabilă. Peste 20 de expediţii la care trebuie să fii parte pentru a putea descoperi satul care te înmărmureşte, satul care "îmberzeşte" an de an, satul morilor de apă ori cel al treptelor spre cer, cătune medievale secrete sau sate care întrec oraşele.
"Vedere de la ţară", cel mai nou proiect de anvergură lansat de echipa emisiunii Secvenţial.
