Însetat de putere şi orbit de cultul propriei personalităţi, Traian Băsescu a aruncat România în 2009 în cea mai lungă criză politică de după Revoluţie care s-a suprapus crizei economice.
Totul pentru a-şi atinge ţelul: al doilea mandat la Cotroceni. Primul pas: a scos PSD de la guvernare pentru a pune mâna pe Ministerul de Interne.
Mai apoi, maşinăria de fraudare a PDL a funcţionat ca unsă, deşi părea greu de crezut că Băsescu, acuzat că ar fi lovit un copil, şi-ar mai putea învinge adversarul.
Dorinţa aproape patologică de putere absolută a lui Traian Băsescu a atins punctul culminant în anul 2009. Fiecare acţiune a preşedintelui a fost cu bătaie lungă şi a urmărit un singur scop: încă cinci ani la Cotroceni. Primul pas pentru atingerea ţintei: Ministerul de Interne. Pentru preluarea controlului asupra MAI, Băsescu l-a reevaluat pe Gabriel Oprea pe care cu ani în urmă îl numea şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase. Oprea a încercat să facă jocurile Palatului Cotroceni numindu-l la "Doi ş'un sfert" pe Virgil Ardelean, zis Vulpea. Mişcarea făcută peste capul şefilor săi de partid, a declanşat o adevărată revoltă în PSD.
Rănit în orgoliu, Oprea a demisionat din postul de ministru şi din toate funcţiile deţinute în PSD.
Cu discursul dictat parcă de la Cotroceni, Oprea a rupt o parte din PSD şi a creat un mic partid de trădători pe care i l-a predat lui Băsescu. Dar, scandalul de la Ministerul de Interne nu a încetat odată cu plecarea lui Oprea. PSD l-a nominalizat pe Liviu Dragnea care s-a retras după câteva zile fără a oferi prea multe explicaţii.
Ministerul a fost preluat de un alt social-democrat, Dan Nica. Semnalele de alarmă pe care acesta le-a tras cu privire la faptul că PDL pregăteşte o fraudă de proporţii la alegerile prezidenţiale a declanşat furia lui Traian Băsescu.
Decretul de revocare din funcţie a lui Dan Nica a fost publicat pe site-ul preşedinţiei în timp ce Băsescu se prindea într-o horă electorală la Cluj.
Când preşedintele dansa, ţara intra într-o criză politică fără precedent.
Ieşirea PSD de la guvernare a funcţionat ca un catalizator pentru coalizarea principalelor forţe politice împotriva lui Băsescu.
În toamna lui 2009, liberalii au iniţiat o moţiune de cenzură împotriva Cabinetului Boc. A fost prima oară în istoria post-decembristă a României când un Guvern a căzut în Parlament.
În aceiaşi zi, Băsescu a declanşat consultări cu partidele parlamentare. Din nou, doar de faţadă. A ignorat propunerea majorităţii nou formată, PSD, PNL şi UDMR care l-a propus pe Klaus Iohannis pentru postul de premier.
A sfidat majoritatea parlamentară, trimiţându-l la înaintare pe tehnocratul Lucian Croitoru.
Băsescu nu s-a lăsat însă descurajat de votul de neîncredere din Parlament. Nici măcar intrarea în recesiune, scăderea dramatică a PIB-ului şi negocierile cu FMI nu l-au convins că e nevoie să pună punct instabilităţii politice.
Aşa că porunceşte din nou unuia dintre supuşii săi să facă Guvern.
Încercările lui Negoiţă de a face Guvern au fost blocate de liderii partidelor politice, preocupaţi de campania electorală pentru prezidenţiale. O campanie încrâncenată cu teme false de comunicare, atacuri la persoană şi demonizarea adversarilor politici de către Traian Băsescu. Criza economică a fost acoperită de subiectele preferate ale lui Băsescu, mogulii şi grupurile de interese.
Încercând să parodieze jurnaliştii televiziunilor neprietene, Băsescu a căzut el însuşi în ridicol.
Limita penibilului a fost însă depăşită într-o emisiune de divertisment. Fostul marinar a recitat cu ochii umezii o poezie compusă de el despre mama sa care la acea vreme era în viaţă.
Nu a ratat nici o emisiune de televiziune care ar fi putut să-l ajute să câştige fie şi un singur vot. În plus, Băsescu făcut o manevră populistă pentru a intra în turul al doilea. A demarat referendum pentru Parlament unicameral cu maxim 300 de aleşi simultan cu primul tur al prezidenţialelor. Din campania electorală, nu au lipsit atacurile murdare la adresa contracandidaţilor. La dezbaterea finală din turul întâi, Băsescu a făcut o aluzie bădărănească şi nejustificată la soţia decedată a lui Crin Antonescu.
Dimensiunea grotescă a caracterului preşedintelui a fost subliniată într-un alt episod al campaniei. Dinu Patriciu a dezvăluit că în 2004, l-a văzut pe Traian Băsescu la un miting electoral la Ploieşti, lovind cu pumnul un copil care strigase din greşeală "Trăiască Iliescu".
Disperaţi că vor pierde alegerile, PDL şi familia Băsescu au demarat o adevărată campanie de demontare a acuzaţiilor de lovire.
După plângeri, sesizări şi explicaţii tehnice despre pixelul albastru, non-agresivul Băsescu a primit verdictul: filmul a fost trucat.
În ultima confruntare înainte de turul doi, Băsescu a revenit la obsesia pentru moguli. L-a încolţit pe Mircea Geoană cu dezvăluirea că acesta a fost într-o vizită secretă acasă la Sorin Ovidiu Vântu.
Deşi a pierdut puncte în seara dezbaterii, la finalul campaniei Mircea Geoană era în faţa lui Băsescu ca intenţie de vot. Iar, trei din patru institute de sondare au confirmat avansul candidatului PSD la exit-pollurile din seara alegerilor. Peste noapte, a avut loc o răsturnare de situaţie surprinzătoare: Biroul Electoral Central l-a declarat câştigător cu 50,33% pe Traian Băsescu.
Social-democraţii au cerut anularea turului al doilea şi repetarea scrutinului acuzând că alegerile au fost fraudate. Însă, Curtea Constituţională controlată de Băsescu a respins solicitarea şi a validat alegerile. Misterul recordului de viteză la votul din Paris a rămas până astăzi neelucidat. În schimb, Theodor Baconshi, ambasador în Franţa la acea oră, a fost răsplătit ulterior cu postul de ministru de Externe.
Măiestria democrat-liberalilor în a aranja alegerile după pofta lui Băsescu, fusese demonstrată şi în vară, la europarlamentare. Şeful statului a dat atunci ordin ca fiica sa, Elena, candidat independent, să intre în Parlamentul de la Bruxelles. Liderii PDL s-au conformat şi au rezervat 100 de voturi pe secţie pentru EBA. Astăzi, şi tata şi fiica au întors spatele partidului de dragul Elenei Udrea.
La o zi după ce Băsescu este validat ca preşedinte pentru încă cinci ani, Liviu Negoiţă şi-a depus mandatul de premier desemnat. Sarcina alcătuirii noului Guvern a revenit din nou, celui mai slugarnic dintre pedelişti: Emil Boc.
Cu Emil Boc din nou premier plin, recesiunea ascunsă până atunci de Băsescu, urma să se transforme într-un coşmar pentru români. Guvernul a semnat acordul cu FMI sub pretextul că avem nevoie de o centură de siguranţă. 2010 avea să ne dovedească minciuna din spatele acestei decizii.
