vezi articolul in HTML5
10. Brazilia 1998 - Campioană mondială în exerciţiu şi cu o echipă care-i avea în rândurile sale pe Tafarel, Cafu, Roberto Carlos, Dunga, Rivaldo, Bebeto şi, în special, Ronaldo, Brazilia era favorita principală la Cupa Mondială organizată de Franţa. ?Auriverzii? au ajuns în ultimul act însă au pierdut fără drept de apel împotriva gazdelor, care au avut în Zidane un jucător în zi mare. Suporterii au fost atât de dezamăgiţi încât, la Rio, tricourile lui Ronaldo au sfârşit în flăcări.
9. Austria 1934 - Hugo Meisl pe bancă şi Matthias Sindelar în teren reprezentau punctele fixe ale Wunderteam-ului Austriei din anii '30. Între 1930 şi 1932, austriecii au fost neînvinşi timp de 16 meciuri. La Cupa Mondială desfăşurată în Italia în 1934, Sindelar şi coechipierii săi se numărau printre marii favoriţi. Şi-au onorat statutul, învingând Franţa şi Ungaria pentru a ajunge în semifinalele turneului. Acolo au fost stopaţi de Italia lui Meazza, care a beneficiat de un arbitraj favorabil, spun gurile rele şi la intervenţia personală a lui Benito Mussolini. În cele din urmă, Austria a încheiat competiţia pe locul 4, fiind învinsă de Germania în finala mică.
8. Brazilia 1950 - Probabil cea mai mare tragedie fotbalistică din istoria Braziliei. Organizatoare a turneului final şi mare favorită, naţionala ?auriverde? a defilat până în meciul decisiv, marcând de 21 de ori. Mai mult decât atât, în finala cu Uruguay, desfăşurată în faţa a 200.000 de spectatori, brazilienii au deschis scorul în debutul părţii secunde, însă golurile marcate de Schiaffino şi Ghiggia au întors rezultatul şi au trimis titlul mondial la Montevideo. Toate pregătirile gazdelor - ceasuri de aur gravate cu dedicaţia ?Pentru campionii mondiali", ziarele care aveau deja scrisă prima pagină, sute de mii de tricouri care anunţau triumful, Jules Rimet care îşi pregătise discursul în cinstea câştigătorilor - s-au dovedit a fi făcute degeaba.
7. Italia 1990 - Cu o echipă în care străluceau jucători precum Zenga, Baresi, Giannini, Vialli, noua stea Roberto Baggio şi, mai ales, Salvatore Schillaci, ?squadra? lui Azeglio Vicini a ajuns în semifinalele turneului final fără a primi gol. În această fază a întâlnit Argentina lui Maradona, chiar în oraşul în care ?El Pibe d'Oro? era rege, Napoli. O singură greşeală a lui Zenga a fost suficientă pentru ca sud-americanii să egaleze la unu, pentru ca apoi să se impună la penaltyuri. În finala mică, împotriva Angliei, italienii au mai jucat doar pentru orgoliu şi pentru a-l face golgeter pe Schillaci. Misiune îndeplinită, însă palidă consolare pentru ambiţia unei ţări întregi.
6. Portugalia 1966 - Prima prezenţă a lusitanilor la o ediţie a Cupei Mondiale a fost şi cea mai de succes. După ce au câştigat grupa din care făcea parte şi Brazilia, deţinătoarea titlului, Eusebio&co. au revenit senzaţional de la 0-3 în sferturi, împotriva Coreii de Nord, însă au pierdut în faţa Angliei, viitoarea campioană şi ţara gazdă, în semifinale. Victoria cu 2-1 împotriva URSS-ului în finala mică a asigurat Portugaliei locul pe podium, iar lui Eusebio titlul de golgeter al competiţiei.
5. Argentina 2006 - ?Pumele? au sosit în Germania având mari şanse de a cuceri titlul mondial. Unii spun chiar cele mai mari. Principalul argument îl reprezenta lotul deplasat la turneul final, în care experienţa unor jucători precum Riquelme, Crespo sau Ayala se îmbina perfect cu tinereţea lui Tevez şi Messi. Marele ghinion al sud-americanilor, care pare să se repete şi în 2010, l-a reprezentat lipsa unui antrenor la fel de valoros. După ce s-a calificat la pas din grupe, unde a administrat un 6-0 entuziasmant Serbiei, Argentina s-a chinuit în optimi să învingă Mexicul, pentru a ceda la penaltyuri în faţa ţării gazdă în sferturi.
4. Franţa anii '80 - O generaţie de excepţie a fotbalului din Hexagon, care a scos capul în lume pentru prima oară la campionatul mondial din 1978. La ediţia următoare, în Spania, Platini şi colegii săi au fost la câteva minute de a juca finala, conducând la un moment dat cu 3-1 în prelungiri, însă au pierdut dramatic, la penaltyuri în faţa Germaniei de Vest. Istoria se va repeta şi în 1986, când, în aceiaşi fază şi împotriva aceluiaşi adversar, francezii fost din nou învinşi. Între aceste două eşecuri, ?cocoşii? au reuşit să câştige Europeanul din 1984, din postura de gazde.
3. Ungaria 1954 - Cupa Mondială din Elveţia ar fi trebuit să fie cireaşa de pe tort pentru cea mai frumoasă echipă naţională din istoria Ungariei. Neînvinşi de patru ani şi învingători ai Angliei, 6-3 la Londra şi 7-1 la Budapesta, ?Magnificii Maghiari? erau consideraţi principalii favoriţi la titlu. Iar parcursul până în finală a dat dreptate celor care acordau ungurilor prima şansă. Victorii clare cu Germania de Vest (8-3), Brazilia (4-2) şi Uruguay (4-2) pentru meciul aşteptat de o ţară întreagă. Triumful era extrem de aproape, mai ales că adversarii din finală erau vest-germanii, umiliţi în prima fază a turneului. Iar istoria părea să se repete, după ce Puskas şi Czibor au dus scorul la 2-0 încă din minutul 8. Însă nemţii rămân nemţi în orice situaţie. Golul lui Morlock şi dubla lui Rahn au întors rezultatul, înfăptuind ceea ce a rămas în istoria fotbalului drept ?Miracolul de la Berna?.
2. Brazilia 1982 - La Cupa Mondială din Spania, spectacolul a fost asigurat de naţionala Braziliei. Cu Socrates, Falcao, Junior şi Zico în teren şi cu Tele Santana pe bancă, sud-americanii au reuşit să ridice în picioare publicul la fiecare partidă pe care au jucat-o. Au marcat 15 goluri, unul mai frumos decât celălalt. Nu au renunţat la propriul stil nici măcar în meciul cu Italia, cel în care aveau nevoie doar de un egal pentru a se califica în semifinale. Iar ?squadra azzurra?, cu vulpoiul Paolo Rossi în zi de graţie, nu i-a iertat. Pentru multă lume, Mondialul din 1982 s-a sfârşit în acea zi.
1. Olanda anii '70 - Cea mai mare echipă naţională rămasă fără titlul mondial. Şi asta în condiţiile în care a pierdut două finale consecutive, de fiecare dată împotriva ţării gazdă. În 1974 a fost Germania de Vest, după un parcurs perfect în care Crruyff şi colegii săi au dezmembrat Brazilia şi Argentina, iar în ultimul act au marcat fără să le permită nemţilor să atingă mingea. În 1978 a fost Argentina şi bara porţii lui Filiol, care s-a opus în ultimul minut golului. Fotbalul total al olandezilor a creat o modă, dar cei mai de seamă reprezentanţi ai săi nu au obţinut laurii meritaţi. Abia peste un deceniu, o altă ?Portocală mecanică? va triumfa, dar numai la campionatul european.
Ionuţ Tătaru, Antena3.ro
Asa , si Romania unde e?????? HA HA HA HA