”Cea mai cumplită iarnă pe care am trăit-o eu a fost cea din 1954. Cantitatea de zăpadă a blocat toate căile de comunicații”, a spus generalul Constantin Olteanu, fost ministru al Apărării și fost primar al Bucureștiului, pentru TVR.
Bunicii noștri își amintesc cu siguranță de iernile în care zăpada îngropa case, străzi și sate întregi.
Zăpada depusă depășea înălțimea casei, iar oamenii nu reușeau să deschidă nici măcar geamurile. Ca să supraviețuiască, din dreptul fiecărei locuințe săpau câte un tunel până la stradă.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
”Erau ierni grele. A ținut 24 de ore o furtună de nu s-a văzut om cu om”, ”nu puteam să ies afară din casă”, sunt doar două dintre mărturiile celor care au trecut prin iarna cumplită din data de 3 februarie 1954.
”Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!“, scria la 2 februarie, în jurnalul său, scriitorul bucureştean Pericle Marinescu.
Acesta a fost doar începutul ”Marelui Viscol” care a încremenit Bucureștiul, dar și întreaga țară.
Potrivit statisticilor meteorologilor, în februarie 1954 viscolul a atins o viteză record în Bucureşti: 126 de kilometri la oră.
Un alt record consemnat în 3 februarie 1954 vizează cantitatea maximă de zăpadă depusă: 116l/mp în 24 de ore, la Griviţa.
Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost tot atunci, la Călăraşi: 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul ţării şi 5 metri.
Cea mai friguroasă zi din România a fost în data de 10 februarie 1929, când s-au înregistrat la staţia meteorologică Vf. Omu minus 38 de grade Celsius.
În Bucureşti, temperatura minima absolută a fost de minus 30 grade Celsius înregistrată în 6 februarie 1954.
