Adevăratul motiv pentru care CCR a declarat neconstituționale amenzile din perioada stării de urgență

de D.G.    |    13 Mai 2020   •   16:59
Adevăratul motiv pentru care CCR a declarat neconstituționale amenzile din perioada stării de urgență hepta

CCR arată, în motivarea deciziei prin care amenzile din perioada stării de urgență au fost declarate neconstituționale, că legea nu întrunește „exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate”, iar stabilirea contravențiilor este lăsată, în mod arbitrar, la aprecierea agentului constatator.

Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat, miercuri, motivarea deciziei din 6 mai prin care a fost declarată neconstituţională ordonanţa de urgenţă prin care au fost majorate amenzile date pentru încălcarea ordonanţelor militare, în urma unei sesizări transmise de Avocatul Poporului, potrivit Mediafax.

„Dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. (...) Stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei”, se arată în motivarea deciziei.

În plus, normele prin care sunt stabilite contravenţiile trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator, mai spune CCR.

„Norma trebuie redactată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea trebuie să definească în mod clar contravenţiile şi sancţiunile aplicabile, fiind necesar ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională”, se menționează în motivare.

Conform documentului citat, este necesar ca norma care constituie temeiul sancțiunilor contravenționale „să fie clară, precisă și previzibilă”. Legiuitorul, mai arată CCR, ar fi trebuit să-și fi îndeplinit obligația de transpunere a principiului proporționalității reglementând norme prin care fapta contravențională este individualizată legal.

„Prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 nu numai că nu prevăd concret faptele care atrag răspunderea contravențională, dar stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală. În ceea ce privește sancţiunile contravenţionale complementare, deși legea prevede că acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancțiunea complementară aplicabilă”, subliniază judecătorii CCR.

Curtea constată și că, „întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate impun o obligație generală de a respecta un număr nedefinit de norme, cu dificultate identificabile, și stabilesc sancțiuni contravenționale, neincriminând fapte concrete, încalcă principiile legalității și proporționalității care guvernează dreptul contravențional. Așa fiind, Curtea constată că prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum și cu principiul restrângerii proporționale a drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituție”.

Mai mult, Curtea subliniază și că imprecizia textului de lege afectează garanţiile constituţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare.

„Măsurile de primă urgență pe care Președintele le poate adopta au caracter administrativ și nu pot viza decât aspectele reglementate de lege”, mai explică judecătorii constituționali.

În 6 mai, CCR a stabilit că art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său, sunt neconstituționale

Motivarea deciziei, publicați miercuri pe site-ul CCR, se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CCR
Parteneri
sati
x close