Patriarhul Teoctist suferea încă
din 1990 de prostată, boală diagnosticată de medici în
timpul internării Preafericitului la Spitalul "Elias". În
perioada ianuarie-martie 1990, timp în care Patriarhul Teoctist
s-a aflat la spital, medicii urologi i-au stabilit diagnosticul
patriarhului: adenom al prostatei. Boală a cărei evoluţie putea fi
stopată dacă Patriarhul ar fi fost operat la timp.
Perioada
exactă în care Teoctist apare ca pacient al Spitalului "Elias"
este între 20 ianuarie - 7 martie 1990. În perioada în
care, în 1990, Teoctist a fost internat la "Elias",
Patriarhului i s-a făcut un examen medical amănunţit. Încă
din acea perioadă, medicii au stabilit că Teoctist suferea de mai
multe boli specifice vârstei şi profesiei, printre care şi o
boală de prostată numită printre cunoscători şi "boala
preoţilor", din cauza lungilor perioade din timpul slujbelor în
care feţele bisericeşti nu pot să-şi facă necesităţile
fiziologice.
?Ţinerea sub observaţie" era
recomandarea specialiştilor urologi care l-au consultat pe Teoctist
în 1990, pe când acesta avea vârsta de 75 de ani.
Mai precis "control la trei-şase luni" şi "investigaţii
suplimentare, în funcţie de evoluţia tulburărilor de
micţiune". De ce nu a fost operat atunci şi ce s-ar fi putut
întâmpla dacă ar fi fost operat sunt două mari enigme
care, poate, nu vor fi elucidate niciodată.
Citiţi articolul complet în Adevărul
