Capitala este cea mai mare sursă de poluare a Argeşului, Dunării,
Deltei şi chiar a Mării Negre. Principalul motiv pentru care toată
otrava din metropolă se varsă în aceste ape, prin Dâmboviţa,
este lipsa unei staţii de epurare funcţionale, scriu jurnaliştii
de la "Ziua". Primele efecte ale poluării sunt deja
vizibile: ecosistemele care nu au fost iremediabil afectate, au
nevoie de cel puţin 25 de ani pentru a se regenera.
Bucureştiul
este singura capitală europeană care nu are nici în prezent o
staţie de epurare a apelor uzate, cu toate că pentru realizarea
primului flux al Statiei de la Glina s-au cheltuit deja câteva
milioane bune de euro.
Mai mult, circa 85% dintre staţiile de
epurare existente la nivelul ţării noastre nu functionează
corespunzator, deşi protecţia mediului este unul dintre domeniile
strict monitorizate de oficialii europeni.
Încă din 2002,
reprezentanţii Comisiei Europene si cei ai Ministerului Mediului din
România au stabilit construirea de urgenţă a unei staţii de
epurare a apelor uzate din Bucureşti.
Lucrările încredinţate
unui consorţiu grecesc au fost oprite în câteva rânduri
şi înaintează cu dificultate, deşi autorităţile de la
Bucureşti nu duc lipsă de fonduri.
La ora actuală nimeni nu ştie
cu exactitate cât vor costa lucrările de la Glina, nici măcar
pentru punerea în funcţiune a 55% din capacitatea staţiei de
epurare a apelor uzate.
Ultima cifră în acest sens a fost
avansată de fostul primar general Adriean Videanu, costurile
lucrărilor fiind estimate la peste 100 de milioane de euro.
În
ceea ce priveşte termenul de finalizare, acesta a fost prelungit din
decembrie 2009. Un bucurestean produce în jur de 0,45 metri
cubi de apă uzată pe zi.
Specialiştii spun că şi după
finalizarea Staţiei de epurare a apelor uzate de la Glina, tot vor
trebui să treaca între 25 şi 50 de ani până când
ecosistemele poluate de apele deversate în Damboviţa se vor
reface.
Antena3
