Marţi se împlineşte un sfert de secol de la inaugurarea oficială a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Mulţi dintre muncitorii care au construit al treilea canal ca mărime din lume au fost deţinuţi politici din închisorile comuniste. La sfârşitul celor 11 ani de lucrări, drumul mărfurilor de la Marea Neagră spre centrul Europei a fost scurtat cu aproximativ 400 de kilometri.
Canalul Dunăre - Marea Neagră se întinde pe 64 de kilometri şi este al treilea ca mărime din lume, după canalele Suez şi Panama. Adâncimea de 7 metri permite accesul navelor fluviale şi a celor maritime mici.
Canalul, cu o capacitate anuală maximă de transport de 75 de milioane de tone de marfă, leagă porturile Cernavodă şi Constanţa Sud.
Peste 300 de milioane de metri cubi de sol şi rocă au fost excavaţi în timpul celor 11 ani de construcţie, mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez.
Planul de a realiza canalul era vehiculat încă din secolul XIX, însă Regele Carol I a refuzat să se implice în proiect, din cauza costurilor ridicate şi a condiţiilor tehnice precare din acea vreme.
Construcţia a demarat, însă, în 1949, sub regimul Gheorghiu Dej. Pe lângă muncitori şi specialişti, comuniştii au adus la lucru militari în termen, deţinuţi politici şi de drept comun. Mii de opozanţi ai regimului comunist şi-au găsit sfârşitul la munca la canal.
Lucrările au fost întrerupte în 1955 şi reluate apoi, după 20 de ani. La 26 mai 1984, Nicolae Ceauşescu a inaugurat ceea ce avea să se cheme Magistrala Albastră. Din 1984 până în 1989, canalul a fost utilizat numai pentru economia românească.
Efortul economic pentru construirea canalului a fost de două miliarde de dolari. Autorităţile comuniste estimau că vor amortiza costurile în 50 de ani.
Exploatarea canalului aduce, însă, venituri anuale de aproximativ trei milioane de euro, aşa că investiţia va fi recuperată peste şase secole.
Antena 3
