„Am crezut la început că e vorba de cuantumul amenzilor, că ele sunt considerate prea mari. Acum am înţeles că e vorba de raderea tuturor amenzilor. La început, argumentaţia mea era că în SUA justiţia pronunţă sentinţe de 150 de ani de puşcărie, 200 şi ceva de ani.
Ele, fireşte, au o componentă uşor abuzantă. Ce fiinţă umană poate să execute o astfel de pedeapsă? Şi, totuţi, ele sunt pronunţate de justiţia americană. Sensul e să accentueze gravitatea faptei comise de respectivul condamnat.
Acelaşi sens îl au nişte amenzi foarte mari. Ele spun măi oamenilor, nu e o glumă, nu e vorba de a nu plăti călătoria cu mijloacele de transport în comun, ci de chestiuni de viaţă şi de moarte. Ăsta era sensul acestor amenzi. Dar acum vedem că obiecţia CCR e legată de o lege din 1999, de fapt o OUG transformată în lege prin votul Parlamentului în 2004.
Despre asta se spune că nu indică limpede criteriile după care se dă amenda şi că rămâne la latitudinea poliţistului. Deci niciuna dintre amenzile date acum nu mai rămâne valabilă. 1999. Au trecut 21 de ani de atunci. În acest timp, CCR nu s-a aplecat niciodată asupra acelei legi.
Când s-a dat Ordonanţa 34 de către Guvern, bazată pe legea din 2004, de ce nu s-a autosesizat Curtea Constituţională? Vine acum CCR şi dă acest decret. Ce era neclar? Ştim foarte bine ce aveam dreptul să facem, unii au fost prinşi fără nicio hârtie. Alţii pur şi simplu şi-au falsificat adeverinţele de la locul de muncă. Toţi ăştia sunt exoneraţi, dacă vor contesta în instanţă. Au un sprijin extrem de puternic în CCR. Care e mesajul pe care îl transmite o astfel de hotărâre?
Ăştia care aţi respectat regulile, în proporţie de 18.700.000 de oameni, sunteţi mulţi, dar sunteţi proşti, trebuia să fiţi şmecheri. Va să zică mi-au sărit creierii din cap stând în casă, iar ăia care şi-au bătut joc sunt totuna cu mine. Ăsta e mesajul pe care îl trimite Curtea", a comentat CTP vineri seară la Digi 24.
