Zidul Berlinului a fost unul dintre cele mai puternice simboluri ale Războiului Rece, dar și cea mai clară dovadă a separării celor două lumi, cea comunistă și cea democratică. Ridicat peste noapte în august 1961, Zidul Berlinului a despărțit familii și prieteni, a împins oameni la gestui disperate și, în 28 de ani de existență, a dus la moartea a peste 100 de oameni. Astăzi, la 25 de ani la căderea Zidului, doar vechile generații își mai aduc aminte de ce a însemnat el. Pentru generația tânără, el rămâne fie un subiect necunoscut, rătăcit prin manualele de istorie, fie ceva despre care nu cunosc prea multe. Să aflăm, așadar, 10 lucruri despre Zidul Berlinului.
# 1 Zidul Berlinului a fost ridicat la 15 ani după izbucnirea Războiului Rece
După apariția celor două Germanii, cea federală, zisă de vest, și cea democrată, zisă de est, peste două milioane de germani din zona comunistă au plecat spre Occident. Acest exod masiv din anii 1949-1961 (cu până la 1000 de refugiați zilnic, apogeu atins în vara lui 1961) i-a făcut pe comuniști să caute o soluție pentru prevenirea depopulării statului. Soluția? Ridicarea unui zid în mijlocul capitalei germane, pe unde plecau cei mai mulți dintre refugiați. În dimineața zilei de 13 august 1961, locuitorii din Berlin s-au trezit în orașul lor apăruse un șantier: autoritățile comuniste începuseră să instaleze un gard de sârmă ghimpată între partea de Est și cea de Vest a orașului. Zidul de beton a fost construit în următoarele luni.
#2 Zidul Berlinului a căzut... din greșeală
În noaptea de 9 noiembrie 1989, la o conferință de presă, Günter Schabowski, membru al Politburo, a anunțat că restricțiile privind vizele de călătorie vor fi eliminate. Era o încercare de a calma spiritele agitate, în condițiile în care se prefigura deja căderea regimurilor comuniste (precedentul fusese deja stabilit prin schimbările politice din Polonia și Ungaria). Întrebat din ce moment va intra în vigoare această măsură, el a răspuns: „Imediat, fără întârziere.” De fapt, autoritățile comuniste nu aveau nicio intenție să ridice imediat acele restricții. Planul era de a anunța măsura în ziua următoare, iar în realitate, procedeul de aplicare pentru viză rămânea oricum îndelungat și complicat. Răspunsul lui Shabowski s-a răspândit însă repede, iar în curând mii de oameni, de-o parte și de alta a zidului, s-au adunat în apropierea punctelor de trecere a frontierei. Harald Jäger, ofițer de gardă la punctul de frontieră din Bornholmer Strasse, s-a trezit în fața unui număr mare de oameni care doreau să treacă granița. În lipsa unor instrucțiuni clare, a luat decizia de a ridica bariera și de a-i lăsa pe oameni să treacă.
#3 Au existat de fapt două ziduri
Bariera care separa Berlinul de Vest de cel de Est consta din două ziduri de beton, între care se afla o așa-zisă „zonă a morții” de aproximativ 150m păzită de soldați înarmați cu mitraliere. Zidul Berlinului a început ca un gard de sârmă ghimpată, transformat până în 1975 într-un sistem complex de baricade și capcane, cu 155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui.
Continuarea pe historia.ro
