Prima menţiune documentară despre cetatea ţărănească a Râşnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ţinut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Braşov şi de cetatea Râşnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viaţa locuitorilor refugiaţi între zidurile lor. 
Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de suferit din cauza poziției sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era și o importantă cale de invazie pentru oştirile duşmane, acestea pătrunzând in Țara Bârsei, intâlneau ca primă aşezare mai importantă oraşul Râşnov pe care deseori îl pustiau.
Pe lângă însemnătatea istorică pe care o poartă această cetate impozantă, diverse legende s-au născut în jurul ei în decursul anilor. Bătrânii din zonă susțin că au auzit din moși strămoși cum că în urmă cu 300 de ani, doi prizonieri au fost puși să sape o fântână.
Dacă reușeau să ducă munca la bun sfârșit, aceștia urmau să fie eliberați. După mai multe săptămâni de trudă, cei doi au ajuns să sape nu mai putin de 147 metri în pământ, adică cam cât ar avea un bloc de 50 de etaje.
În cele din urmă, cei doi au fost eliberați și au plecat unde au văzut cu ochii. Legenda mai spune că această fântână ascunde o comoară impresionantă.
Nu se știe cine ar fi îngropat-o acolo, dar există foarte mulți galbeni ascunși în fântâna din Cetatea Râșnovului.
