William Patrick Hitler, „dezgustătorul nepot” al lui Adolf

16 Iul 2014   •   17:17
 William Patrick Hitler, „dezgustătorul nepot” al lui Adolf

Nepotul vitreg al lui Adolf Hitler a fost un personaj care şi-a construit o efemeră celebritate pe spinarea Führer-ului; sătul de şantajele sale, dar şi de atacurile din presa occidentală, cancelarul ajunsese să-l numească „dezgustătorul meu nepot”, fără a lua însă alte măsuri la adresa sa. Deznodământul acestei istorii nu putea fi decât unul: după ce şeful statului german a dispărut din istorie, William Patrick n-a mai contat ca individ şi, pentru a nu fi ridicol, a preferat acestei situaţii mult mai prudentul, mai confortabilul, dar şi definitivul anonimat.

William Patrick Hitler era unicul fiu al lui Alois Hitler Jr., fratele vitreg al lui Adolf Hitler. O aşezare în context e necesară: Alois Jr. şi Adolf au fost fii legitimi ai aceluiaşi tată, Alois Hitler, născuţi din două relaţii diferite. Căci Alois Hitler a fost orice, dar nu un personaj statornic; o incursiune în istoria sa e necesară pentru a desluşi iţele acestei poveşti încurcate.

Fraţi vitregi, care se nasc din relaţiile lui Alois Hitler cu menajerele sale

Alois Hitler – tatăl viitorului Führer al celui de-Al Treilea Reich, Adolf Hitler – era un funcţionar vamal austriac autoritar şi arogant, cu o situaţie familială complicată. Aceasta, din pricina obiceiului său de a-şi alege amante dintre menajerele sale tinere. Alois Hitler Jr. se naşte, astfel, din relaţia sa cu Franziska „Fanni” Matzelsberger, servitoarea sa de 19 ani; de altfel, aceasta îi devine a doua nevastă după moartea primei sale soţii, Anna Glasl-Hörer.

Bătrânul Alois nu-şi perde însă obiceiurile şi o înşeală şi pe Fanni – ca pe prima sa soţie – cu o nepoată a sa, de numai 16 ani, Klara Pölzl; aceasta venise ca menajeră în casa sa, numită „Hanul Pommer”, din localitatea Braunau-am-Inn. După ce Fanni moare la 26 de ani de tuberculoză, „îndureratul” văduv Alois Hitler senior se însoară urgent cu tânăra Klara, mama viitorului cancelar al Germaniei. Iar Klara continuă să-i spună lui Alois Hitler „unchiule”...

William Patrick, nepotul vitreg al viitorului cancelar al Germaniei, se naşte în 1911, la Liverpool

Alois Hitler Jr. (1882-1956) a fost un tânăr care a luat de mic viaţa în piept, fiindcă bătrânul Alois nu s-a preocupat prea mult de soarta lui. Aşa că, prin 1909, tânărul Alois Jr. ajunge în calitate de chelner la Shelbourne Hotel din Dublin, Irlanda, printr-un birou de plasare din Londra. Fiindcă era mereu pus la patru ace şi purta la jiletcă un lanţ de ceas din aur, fiindcă afecta maniere de om deprins cu lumea mare, Alois Hitler Jr. izbuteşte să-i sucească minţile unei tinere de prin partea locului, Bridget Dowling, de 17 ani. Fiica lui William Dowling, născută în 1891, l-a cunoscut pe fercheşul Alois la Hipodromul din Dublin, ce juca în viaţa socială irlandeză rolul Hipodromului britanic de la Ascot. Alois poza acolo în proprietar de hotel în Germania...

Tinerii s-au căsătorit în 1910, în ciuda opoziţiei furibunde a tatălui fetei, care nu vedea în acel neamţ decât un vântură lume, şi unicul lor fiu, William Patrick, s-a născut în 1911, la Liverpool. Acolo se stabiliseră însurăţeii, în Upper Stanhope Street nr. 102, într-un bloc de locuinţe modest.

Devenit falit prin 1914, Alois Hitler Jr. îşi lasă familia şi pleacă în Germania, unde se trezeşte blocat de izbucnirea Marelui Război. În aceste circumstanţe, îşi abandonează cu totul soţia şi fiul şi, în 1919, se recăsătoreşte. Aceasta, fără ca Bridget, catolică ferventă, să accepte divorţul. În ciuda (de-acum) bigamismului său şi spre deosebire de propriul său tată, Alois Hitler Jr. nutreşte sentimente paterne solide faţă de micul William Patrick, astfel că, de la jumătatea deceniului al treilea, îi scrie constant primei soţii pentru ca Will – sau Paddy, sau Billy, cum era cunoscut de vecinii săi din Anglia – să-l viziteze. Iar Bridget acceptă să îl trimită pe fiul său în Germania în 1929, când acesta avea deja 18 ani.

Primii ani în Germania ai lui William Patrick: funcţionar la Banca Reich-ului

În Germania, William Patrick nu doar că-l reîntâlneşte pe tatăl său, dar îi cunoaşte şi noua familie: soţia Hedwig şi fiul său, Heinrich, adică fratele său vitreg, născut la 14 martie 1920. Faţă de William, Heinrich are o traiectorie cu totul diferită, fiindcă ajunge un nazist înfocat, absolvent al Napola – Institutul Naţional de Studii Politice din Ballenstedt/Saxonia Anhalt. În 1941, dornic să devină ofiţer, se înrolează în Regimentul 23 de Artilerie din Potsdam, în calitate de responsabil cu problemele politice, şi participă, din 22 iunie 1941 până la 10 iunie 1942, la Operaţiunea Barbarossa, invazia URSS. Capturat de sovietici, Heinrich e trimis la Moscova, unde moare după câteva zile de interogatorii sub tortură, la 21 de ani, între zidurile temutei închisori politice Butîrka.

William Patrick nu e însă croit din aceeaşi stofă ca şi Heinrich; el devine mai degrabă cunoscut sub eticheta de profitor de pe urma numelui Hitler. Astfel, el petrece perioada 1930-1933 în Anglia, pentru a reveni în Germania de îndată ce unchiul său Adolf ajunge la putere. Pragmatic, William dorea să profite cât mai mult de pe urma ascensiunii cancelarului şi, mai mult, să tragă foloase – după împrejurări – din dubla sa cetăţenie germană şi britanică.

O paranteză e necesară: tatăl său, cu experienţa de restaurator câştigată în Anglia, a fost în măsură să-şi deschidă – după accederea la putere a lui Adolf Hitler – o berărie la Berlin; iar aceasta a devenit iute, datorită numelui, locul preferat de întâlnire al membrilor Batalioanelor de Asalt (SA) naziste, din oraş şi localităţile înconjurătoare. Afacerea avea să prospere timp de peste zece ani; la finalul acestora, Alois Hitler Jr. a fost arestat şi internat într-un lagăr, pentru contribuţii la efortul de război nazist. A fost eliberat numai după ce s-a dovedit că n-a jucat niciun rol de ordin politic în regimul fratelui său, nici măcar după înrolarea fiului Heinrich în armată.

Ce făcea William Patrick în această perioadă? Fusese angajat – la rugămintea tatălului său – laReichsbank (Banca Reich-ului), în calitate de funcţionar. Cunoştea, se pare, germana suficient de bine din familie, dar o vorbea cu accent britanic, după cum vorbea şi engleza cu accent german – o ciudăţenie pentru cei din jur; şi nu era nici arian – ceea ce era, desigur, o problemă pentru Führer.

Continuarea pe historia.ro

x close