Până la intrarea în UE, România şi Bulgaria au avut parte de o amplă campanie denigratoare în presa britanică. ?Bandele de români comit între 80 şi 85% din infracţiunile cu carduri de credit din Marea Britanie (...) iar escrocii vor primi întăriri?, scria The Sun, ?de la imigranţii români şi bulgari care vor sosi în Marea Britanie după aderarea celor două ţări la Uniunea Europeană?. Se preconiza o creştere devastatoare a violenţei de stradă, a traficului de persoane, prostituţiei, fraudelor fiscale şi a celor cu carduri bancare. Sursa: un dosar întocmit de ministrul britanic al Imigraţiei, Liam Byrne, şi de ministrul Afacerilor Europene, Geoff Hoon, prezentat premierului Tony Blair şi unor importanţi membri ai Cabinetului, inclusiv ministrului de Interne John Reid, dar şi MI5 şi Scotland Yard. Vârful campaniei: ?Marea Britanie s-ar putea confrunta cu o epidemie de SIDA, după aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană?, conform unui raport al Agenţiei pentru Protejarea Sănătăţii, care ar fi arătat că, în 2005, s-au înregistrat aproape 8000 de noi cazuri de îmbolnăvire, dintre care 70% au fost identificate la imigranţii din Africa şi Europa de Est.
Marea Britanie după atentate
?Pericolul extremismului religios şi tensiunile etnice au înlocuit rivalităţile dintre Est şi Vest din timpul Războiului Rece?, arăta, în urmă cu un an, ministrul de interne britanic, John Reid. Actele teroriste care au devastat inima Londrei au lăsat urme adânci în conştiinţa britanicilor, iar musulmanii rezidenţi au avut mult de suferit. În lupta împotriva xenofobiei însă, oficialităţile din Marea Britanie au renunţat anul trecut la sintagma americană ?război împotriva terorismului? şi la orice altă sintagmă de natură să stârnească nemulţumirea musulmanilor britanici. Experţii în probleme de terorism au fost de părere că această schimbare este tardivă, deoarece a determinat izolarea comunităţii musulmane, dar este o mişcare foarte bună, un moment de cotitură în abordarea strategică politică din Marea Britanie, în ceea ce priveşte combaterea extremismului.
Un efort conjugat
În acelaşi timp, ministrul britanic de interne, John Reid, a făcut apel la familiile musulmane să îşi supravegheze îndeaproape copiii, pentru a nu fi atraşi de flagelul extremismului. ?Fac apel la voi, părinţi musulmani, să supravegheaţi comportamentul în schimbare al adolescenţilor voştri - absenteismul lor de la şcoală, orare neobişnuite, cunoştinţe noi şi bizare. Dacă aveţi îndoieli, staţi de vorbă cu copiii voştri, înainte ca discordia să ia amploare?, a subliniat ministrul Reid.
Totuşi, la începutul acestui an, presa britanică a descoperit o şcoală în care elevii ?învaţă să fie rasişti?. Este vorba despre o şcoală fondată şi administrată la Londra de către guvernul saudit, unde creştinii sunt catalogaţi drept ?porci?, iar evreii ?maimuţe?. Fondată în 1985 în vestul Londrei, King Fahd Academy este destinată în special copiilor de diplomaţi saudiţi şi de musulmani care locuiesc la Londra.
Extremismul birocratic. Justificat sau nu
Lupta cu terorismul a condus şi la reguli ce frizează ridicolul. Toate persoanele care intră în Marea Britanie sau care îi părăsesc teritoriul, sunt obligate să răspundă unei liste de 53 de întrebări, menite să ajute autorităţile. Ca urmare, orice persoană considerată dubioasă de către autorităţi poate fi întoarsă din drum la intrarea pe aeroport sau în gară. Persoanele care au la dosar doar amenzi de viteză le poate fi interzisă părăsirea ţării.
FRANŢA, MARCATĂ DE REVOLTELE MINORITĂŢILOR
Un stat acuzat deseori de antisemitism, Franţa şi-a votat anul acesta preşedintele: Nicolas Sarkozy, cu rădăcini ungureşti şi semite, a devenit francezul numărul 1, pentru cel puţin cinci ani de acum încolo. Cu sprijinul Partidului Comunist şi Socialist francez, el le-a interzis elevelor musulmane să poarte la şcoală vălul tradiţional pe cap, sub argumentul ?apărării ateismului? şi a valorilor Iluminismului din şcoala franceză.
Noiembrie 2005. Trei săptămâni de revolte violente
În urmă cu doi ani, tinerii din zonele marginale ale Parisului, populate în majoritate de familii de imigranţi sau descendenţi de imigranţi, au demarat un protest violent împotriva poliţiei şi a autorităţilor, după moartea a doi adolescenţi într-un incident cu forţele de ordine. În 2005, manifestanţii acuzau poliţia că este vinovată de moartea a doi minori care s-au electrocutat încercând să fugă de o patrulă a poliţiei, în suburbia nord-estică Clichy-sous-Bois. Ce a urmat a ţinut prima pagină a presei internaţionale timp de mai bine de trei săptămâni. Trei săptămâni de revolte în suburbiile sărace, unde nivelul şomajului în rândul tinerilor atinge şi 50%. Guvernul a fost obligat atunci să declare stare de urgenţă pentru cel puţin trei luni. Sute de persoane au fost rănite, şi mai mult de 10.000 de vehicule şi 300 de clădiri au fost incendiate.
Potrivit analiştilor, după violenţele din 2005, viaţa locuitorilor din suburbii nu s-a schimbat cu nimic, în ciuda ajutoarelor de milioane de euro promise de Sarkozy la vremea respectivă, în calitate de ministru de Interne. În timpul campaniei electorale, el a solicitat un ?Plan Marshall 2?, cu referire la ajutoarele americane pentru reconstrucţia Franţei după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a oferi celor 250.000 de tineri din cele mai defavorizate 750 de zone acces la formare profesională. Şi Uniunea Europeană a oferit atunci 50 de milioane de euro pentru dezvoltarea zonelor defavorizate. Parizienii spun acum că nu este surprinzător faptul că moartea a doi tineri într-un accident în care au fost implicaţi poliţişti, în suburbia Villiers-le-Bel de la nord de Paris, a dus la scene care au amintit de revoltele din 2005, cele mai grave din Franţa din ultimii 40 de ani. Scăderea şomajului nu pare să fi ajuns în aceste cartiere. În ceea ce priveşte poliţia, situaţia este mai gravă decât înainte, arată sociologii.
Sarkozy a încercat să ofere minorităţilor modele în guvernul său numind-o pe Rachida Dati ministru al Justiţiei şi pe Fadela Amara secretar de stat pentru oraşe. Amara va prezenta un plan pentru suburbii în ianuarie, dar pentru mulţi observatori acesta va aduce prea puţin, prea târziu.
Cum se rezolvă problema rromilor
La sfârşitul lunii iulie, autorităţile din Lyon s-au confruntat cu prezenţa a 200 de rromi de origine română care se instalaseră pe un teren din apropierea oraşului. Cei 200 de rromi au acceptat să se întoarcă în România contra unei sume de bani. Ajutorul financiar acordat de autorităţile franceze a constat în 150 de euro de adult şi 45 de euro de copil. Alarmaţi de situaţie, autorităţile franceze au organizat o serie de conferinţe pentru a găsi soluţii la problema rromilor care ocupă terenuri de campare.
Concluziile acestor conferinţe au fost, parţial, puse în practică. Autorităţile locale din peste zece oraşe din Franţa au iniţiat un program de integrare socială a romilor provenind în principal din România şi Bulgaria, campanie ce vizează eradicarea taberelor acestora, oferindu-le în schimb locuinţe sociale. ?În funcţie de anotimp, în comună apar între 500 şi 600 de romi?, explica Joel Demartini, director general al serviciilor primăriei din Aubervilliers. Proiectul presupune o investiţie totală de 1,5 milioane de euro.
Majoritatea rromilor care imigrează în Franţa provin din România şi Bulgaria, iar după aderarea celor două ţări la Uniunea Europeană, în baza dreptului la liberă circulaţie, au posibilitatea de a sta în Franţa timp de trei luni. Pentru o prelungire a şederii, ei trebuie să îşi găsească de lucru, să urmeze studii sau să îşi înfiinţeze propria afacere. Majoritatea romilor de pe teritoriul francez nu respectă însă aceste condiţii. ?În pofida condiţiilor precare de trai, să cerşeşti în Franţa este de până la cinci sau şase ori mai rentabil decât un salariu de muncitor agricol în Bulgaria?, explica Michele Mezard, un responsabil în cadrul unui program privind situaţia rromilor în Europa. De cele mai multe ori însă, taberele romilor sunt evacuate de poliţie.
Curăţenie generală. Afară cu străinii!
Poliţia din Franţa trebuie ?să-şi sporească eforturile? pentru interpelarea străinilor cu situaţia în neregulă, pentru a-şi atinge obiectivul de 25.000 de persoane conduse la frontieră în acest an, a declarat în această vară ministrul francez pentru imigraţie, integrare, identitate naţională şi codezvoltare, Brice Hortefeux, a doua zi după o reuniune guvernamentală pe tema imigraţiei cu preşedintele Nicolas Sarkozy. Hortefeux a precizat că poliţia franceză trebuie eficientizeze interpelările, îndeosebi în legătură cu munca la negru. Potrivit autorităţilor, în Franţa există între 200.000 şi 400.000 de imigranţi clandestini.
Ministrul francez a recunoscut că aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană ?a complicat situaţia?, numărul persoanelor din cele două ţări conduse la frontieră fiind, înainte de aderare, de circa 30% din cifra totală. Politica în materie de interpelare şi conducere la frontieră a străinilor cu situaţia în neregulă a suscitat proteste şi manifestaţii la Paris şi în provincie. Criticile au fost reluate şi ca urmare a accidentului unui copil rus de 12 ani, grav rănit după ce a căzut de la etajul al patrulea al unui imobil pe 9 august la Amiens, în nordul Franţei, în încercarea de a scăpa de poliţie în cursul unei tentative de interpelare a familiei sale, care nu avea o situaţie clară de rezidenţă.
FRANŢA NU AGREEAZĂ NICI PERSOANELE DE CULOARE. Un film realizat de o femeie afro-americană. Partea I:
Partea a II-a:
Partea a III-a
Germania. Antisemitismul încă trăieşte în ţara lui Hitler
Anul acesta, în ianuarie, Ziua Internaţională a Memoriei Holocaustului a fost marcată în Germania de adunări comemorative, dar şi de un marş provocator al neo-naziştilor. Aproape 200 de militanţi ai Partidului Naţional Democrat, de extremă dreapta, au defilat atunci la Frankfurt pe Oder. Oficial, ţinta protestelor era cancelarul Angela Merkel, prezentă în oraş pentru un congres al partidului său, însă toată lumea şi-a dat seama că extrema dreaptă nu-şi programase întâmplător marşul tocmai în Ziua Memoriei Holocaustului.
Principalul sindicat german a calificat evenimentul drept un scandal şi i-a mobilizat pe cetăţeni la o contra-manifestaţie. Sute de oameni i-au întâmpinat pe extremişti cu lozinci ca Nu daţi dreptei nici o şansă sau Naziştii au tunsori urâte, o aluzie la capetele rase ale simpatizanţilor dreptei.
Potrivit poliţiei germane, numărul atacurilor violente ale extremei drepte a crescut, anul trecut, cu 20%. Partidul Naţional Democrat şi alte formaţiuni similare au deputaţi în trei parlamente regionale din Germania.
Istoria ne învaţă că nu învăţăm nimic din istorie
Un sondaj efectuat recent tot în Germania a ajuns la o concluzie îngrijorătoare: 25% dintre repondenţi sunt de părere că regimul lui Hitler ?a avut şi aspecte pozitive?. Proporţia ajunge la 37% în rândul persoanelor de peste 60 de ani. Printre presupusele părţi bune ale nazismului s-ar număra construcţia de autostrăzi, eliminarea şomajului sau promovarea familiei. Un lider al comunităţii evreieşti din Germania a caracterizat rezultatul sondajului drept ?urât şi dezastruos?. El a chemat clasa politică să lupte mai hotărât împotriva extremei drepte şi să arate adevărata faţă a nazismului.
Neonazismul, un ulcer canceros pentru Germania
Opt indieni au fost agresaţi şi răniţi de circa 50 de tineri neonazişti în luna august, la Muegeln, în Saxonia. Şase germani, dintre care doi poliţişti, au fost răniţi la rândul lor. Incidentele nu au rămas fără ecou la vârful Comisiei Europene: vicepreşedintele Franco Frattini consideră Partidul Neonazist German NPD direct responsabil de aceste acte şi cere scoaterea acestuia în afara legii. ?Dacă Germania ar interzice NPD, aş saluta cu tărie această decizie deoarece neonaziştii reprezintă o ameninţare şi un ulcer canceros pentru ţările democratice ca Germania?, a declarat Frattini. ?Xenofobia şi extremismul de dreapta câştigă teren peste tot în Europa?, dar Germania se numără printre ?cele cinci ţări care ne provoacă cea mai mare îngrijorare?, a comentat Frattini, menţionând de asemenea Franţa, Belgia, Danemarca şi Italia.
O parte a armatei germane nu se lasă mai prejos
La începutul anului, un post de televiziune a difuzat o înregistrare video în care un instructor militar îi cere unui soldat să ochească ţintele ca şi cum ar avea în faţă trei afro-americani din Bronx. Scena a fost filmată în iulie 2006, la o aplicaţie militară. Instructorul îi spune cadetului să îşi imagineze că are în faţă trei afro-americani şi îi cere să deschidă focul. Soldatul râde şi trage, în timp ce rosteşte insulte în limba engleză. Înregistrarea a fost difuzată în contextul în care abuzurile comise de instructori au pătat deja imaginea armatei germane.
BERLIN, 2005 & 2006. Un scurt moment din viaţa noii mişcări neonaziste din Germania:
Ella Moroiu, Antena3.ro
