Apa de ploaie evacuată prin reţeaua publică de canalizare costă mai mult decât apa de uz casnic, în cazul unei familii cu un consum redus, anomalie rezultată dintr-o formulă de calcul care nu a putut fi perfectată timp de zeci de ani în pofida hotărârilor adoptate, relevă un document guvernamental, citat de Mediafax.
Actualul sistem de calcul al costurilor de evacuare a apei de ploaie se bazează pe cantitatea de apă comunicată de către Autoritatea Naţională de Meteorologie (ANM) şi coeficienţi de scurgere prestabiliţi, ceea ce conduce la situaţii în care, într-o lună cu precipitaţii, familii cu un consum mic de apă plătesc mai mult pentru evacuarea apei de ploaie.
Tariful apei de ploaie este inclus în factura de întreţinere a locuinţei, fără să fie evidenţiat distinct, şi justificat pe considerentul că apa de ploaie este preluată în sistemul de canalizare, transport şi epurare a apelor uzate, iar acest parcurs tehnic presupune anumite cheltuieli, motiv pentru care există un tarif perceput populaţiei şi persoanelor juridice.
Denumită pretenţios drept "apă meteorică" în acte oficiale, apa de ploaie a fost calculată mult timp, din punct de vedere al costului preluării de reţeaua publică de canalizare, prin norme emise încă din 1981, în perioada regimului Ceauşescu, de Biroul Executiv al Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare, în care cheltuielile erau stabilite unitar la nivel naţional, în funcţie de suprafaţa totală a spaţiilor beneficiarului.
Defalcate pentru "unităţi socialiste", domeniul public şi locuinţe, coeficienţii de calcul, în care cantitatea de apă căzută era stabilită unitar la nivel naţional, indiferent de zonă, au fost păstraţi conştiincios de către autorităţi pentru întreprinderi, instituţii de stat şi locuinţe, deşi chiar acestea au admis că normele sunt deficitare.
"Cu toate că, statistic, se confirmă faptul că nivelul pluviometric este diferit de la o zonă la alta a ţării, după anul 1990, în lipsa altor reglementări la nivel naţional, s-a continuat aplicarea aceloraşi coeficienţi, în baza unor decizii ale consiliilor locale sau ale prefecturilor", se arată în documentul citat.
Pe acest fond, în care cheltuielile erau calculate unitar la nivel naţional, a fost adoptată în 2002 o hotărâre de guvern prin care a fost stabilit că apa meteorică preluată de canalizare este determinată prin înmulţirea cantităţii multianuale de apă cu suprafeţele totale ale incintelor, construite sau neconstruite, declarate de fiecare utilizator.
Sistemul de calcul pe baza unei medii multianuale, cu facturi lunare similare, a generat reclamaţii trimise la adresa operatorului din partea utilizatorilor care "nu au înţeles" că trebuie să plătească apă de ploaie şi în lunile cu secetă, se arată în document. Practic, prin acest sistem, nu era luată în calcul cantitatea reală de apă căzută şi preluată de canalizare, iar facturile erau emise chiar şi în perioadele cu precipitaţii reduse sau în absenţa acestora.
