Într-o perioadă în care atenţia întregii planete este îndreptată către ţările arabe, portul tradiţional islamic naşte controverse chiar în interiorul lumii musulmane. De la obligativitatea lui sub incidenţa legii islamice până la interzicerea lui în lupta cu fundamentaliştii musulmani, de la femeile care au ales de bună voie să poarte vălul până la cele care protestează în stradă împotriva lui, nicăieri în lumea islamică hijabul nu trece indiferent.
Hijabul - simbol al modestiei
Hijabul ? codul vestimentar islamic - se pare că îşi are originile în Mesopotamia unde exista obiceiul ca femeile respectabile să se acopere, în timp ce sclavelor şi prostituatelor le era interzis. Astfel, vălul reprezenta statutul social al femeii. În unele ţări vorbitoare de arabă şi în ţările Occidentale, cuvântul ?hijab? se referă la acoperirea capului şi corpului femeii, dar la bază hijabului îi este atribuită semnificaţia de modestie, intimitate şi moralitate, iar Coranul cere atât femeilor cât şi bărbaţilor să se îmbrace modest, respectând hijabul.
Ţările arabe au legi şi obiceiuri diferite privind codul vestimentar al femeii, dar în majoritatea covârşitoare a lor, acesta este reglementat. În numai câteva ţări arabe, precum Kuweitul, Libanul, Iordania şi Siria, vălul islamic nu este obligatoriu. Totuşi, în alte părţi, toate femeile, inclusiv cele care nu sunt musulmane, poartă hijabul de teama posibilelor repercusiuni. Recent, un grup de fundamentalişti musulmani din provincia indiană Kashmir a cerut femeilor să înceapă să poarte vălul islamic. Văzând că apelul le-a fost ignorat, membrii grupării au cutreierat străzile şi au aruncat cu acid pe feţele femeilor care nu erau acoperite.
Afganele sub regimul taliban
Cea mai grea perioadă pentru femeile musulmane a fost în timpul regimului taliban, afganele fiind forţate să nu se afişeze în public decât îmbrăcate în burqa (de obicei de culoare albastră), deoarece, conform credinţelor talibane, faţa unei femei este sursă de corupţie pentru bărbaţii care nu le sunt rude. Burqa este o bucată mare de pânză ce acoperă femeia din cap până în picioare, inclisiv faţa şi chiar ochii. Şi purtarea încălţămintei cu toc era interzisă în acea perioadă, deoarece niciun bărbat nu trebuie să audă paşii unei femei, aşa cum nu le era permis să vorbească decât în şoaptă, li se interzisese accesul la educaţie, îngrijiri medicale şi igienă (prin interzicerea accesului în băile publice). Multe femei care s-au salvat fugind în occident au rămas marcate, refuzând de pildă să renunţe la abaya chiar şi când legea noului stat le-o cerea. 
Tradiţie sub incidenţa legii
Femeia trebuie să se acopere în public din cap până în picioare în Arabia Saudită, rămasă cea mai conservatoare ţară islamică după căderea regimului taliban. Pentru a se asigura că se respectă hijabul, pe străzi patrulează permanent poliţia religioasă, mutaween, iar pedepsele corporale sunt dure şi, de obicei, aplicate în public drept exemplu. Portul tradiţional este abaya neagră. Aceasta poate fi ori o ţesătură de forma unui mare pătrat în care femeia se acoperă din cap până în picioare, ori un caftan lung. Abaya acoperă tot corpul în afară de faţă, picioarele de la gleznă în jos şi mâinile. Poate fi purtată cu niqab, un voal care acoperă toată faţa în afară de ochi. Unele femei aleg să poarte mănuşi lungi şi negre astfel încât şi mâinile să le fie acoperite.
În unele sate din Arabia Saudita, femeile nu-şi dezvăluie chipul niciodată după vârsta de 12 ani nici măcar tatălui, fraţilor sau soţului. Deşi se confundă, această practică ţine de tradiţiile locale, nu de învăţăturile islamice. Un caz foarte mediatizat a fost de curând cel al unei femei dintr-un sat aflat în sud-vestul oraşului saudit Khamis Mushayt. Aceasta a cerut divorţul după ce soţul său a încercat într-o noapte, crezând-o adormită, să-i vadă chipul. Femeia nu a fost înduplecată nici de promisiunile soţului că nu va mai încerca niciodată aşa ceva, nici de cei 30 de ani de căsnicie pe care îi au împreună.
Obligatoriu, dar modern
În mai multe ţări femeile au ca port tradiţional îmbrăcămintea sobră, care să le acopere în întregime, dar în oraşe musulmanele au adoptat ţinute mai lejere, păstrându-şi doar voalul pe cap. Un exemplu în acest sens este Iranul. Aici femeile au ca port tradiţional chadorul, o pelerină fără mâneci care le acoperă părul şi corpul. Dar în marile oraşe, mai ales tinerele, preferă hainele occidentale împreună cu voalul. Actualul preşedinte iranian, Mahmoud Ahmadinejad, cunoscut pentru conservatorismul său, este totuşi un susţinător al reformelor în ceea ce priveşte drepturile femeilor. În 2006 propune ca femeile să nu mai fie nevoite să poarte vălul islamic. Ideea preşedintelui şochează o mare parte a populaţiei dar este salutată de tineret. Oficialii şi liderii religioşi au consimţit că o asemenea lege nu poate exista. Totuşi, încurajate de suportul preşedintelui, multe tinere au început să renunţe la hijab.
În aprilie 2007, liderul suprem al Iranului Ayatollahul Seyyed Ali Khamenei a decis să ia atitudine şi a cerut şefului poliţiei religioase să intervină în forţă. Mii de femei găsite pe stradă fără văl islamic au fost arestate şi pedepsite exemplar. La sfârşitul aceluiaşi an, reprezentantul Ayatollahului Khamenei în estul Azerbaijanului a declarat că femeile care nu poartă hijabul, dar şi taţii şi soţii acestora, ar trebui omorâţi. În aceste condiţii, majoritatea tinerelor au ales să-şi păstreze voalul, având grijă să-i dea o formă cât mai în trend.
Hijabul pe teren şi pe podium
În ţări precum Iranul femeile sunt încurajate să facă sport de performanţă atâta timp cât îşi păstrează hijabul chiar şi în timpul probelor. În competiţii (exclusiv pentru femei) sportivele nu sunt incomodate de voal întrucât marile firme de echipamente sportive au creat hijab special pentru fiecare probă în parte: de la impermeabil pentru sporturile acvatice până la aerodinamice pentru alergătoare.
Moda joacă un rol important şi în viaţa femeilor musulmane, indiferent dacă poartă doar un voal pe cap sau sunt acoperite din cap până în picioare. Numeroase reviste şi site-uri le oferă purtătoarelor de hijab metode de aranjare a voalului în stiluri inedite, de combinare a veşmintelor tradiţionale modeste cu articole occidentale şi culori vibrante. Prezentările de modă exclusiv pentru femei au un mare succes deoarece doamnele cu dare de mână poartă sub pelerinele largi creaţii ale caselor celebre precum Versace, Dior sau Oscar de la Renta.
Hijabul - simbol al extremismului
O ţară musulmană în care guvernul a interzis folosirea vălului este Tunisia. Preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, în lupta sa politică împotriva extremiştilor religioşi, a declarat vălul ca fiind de origine sectantă, străină de Coran, şi a subliniat importanţa rochiei tradiţionale tunisiene ca simbol al identităţii naţionale. Femeile care au insistat să-şi păstreze vălul au fost obligate să demisioneze din instituţiile publice.
Văl islamic vs. laicitate
Problema vălului islamic a început să fie mediatizată în Occident la începutul anului 2004, când parlamentul francez a adoptat o lege prin care interzicea purtarea sau afişarea simbolurilor religioase în şcoli. Deşi această măsură presupunea, printre altele, şi interzicerea cruciuliţelor şi a icoanelor, cea care s-a simţit vizată a fost comunitatea islamică. Musulmanii au acţionat în consecinţă alegând să îşi arate nemulţumirea în stradă. Protestele împotriva proiectului de lege ce le priva pe tinerele musulmane de dreptul de a purta hijabul au ţinut săptămâni la rând prima pagină a ziarelor din întreaga lume. 
Patru ani mai târziu un alt eveniment a atras şi mai mult atenţia occidentalilor asupra problemei hijabului. Femeile au cel mai mare grad de libertate şi egalitate din întreaga lume musulmană în Turcia. Asta deoarece statul (deşi cu o populaţie majoritar musulmană) şi constituţia sunt laice, nu islamice. Totuşi, această libertate nu a dus la unitate ci, dimpotrivă, la diviziune. În prezent, studentele care poartă hijab nu au dreptul să frecventeze cursurile universitare din această ţară. Aceasta este una dintre legile lăsate de Atatürk, fondatorul statului turc laic, pe care guvernul de la Ankara doreşte s-o schimbe.
La începutul anului 2008 premierul Recep Tayyip Erdoğan s-a declarat de acord să fie introdusă o lege prin care femeilor să li se permită din nou purtarea vălului islamic în instituţiile de stat, şcoli şi universităţi. Dezbaterile pe acest subiect au împărţit în două societatea turcă. Femeile care au fost crescute în spiritul republicii laice se tem că acesta va fi un pas înapoi şi că ar putea fi doar începutul retragerii libertăţilor lor şi al introducerii sharia (legea islamică). Pe de altă parte, musulmanele care au îmbrăţişat hijabul din proprie dorinţă consideră că e dreptul lor să-şi respecte credinţa şi să-şi urmeze studiile, nefiind nicio contradicţie între cele două. Atât femeile pro hijab cât şi cele care se opun noului proiect de lege au ieşit în stradă pentru a-şi susţine cauza, iar disputa se intensifică în toate păturile societăţii. La începutul anului 2008, Curtea Supremă de Apel a Turciei s-a autosesizat în acest caz şi ia în considerare scoaterea în ilegalitate a partidului la putere sub acuzaţia de a fi devenit centrul activităţilor anti-laice.
Libertatea de a alege
Marea majoritate a femeilor din lumea islamică, atât cele pro laice cât şi musulmanele practicante, sunt împotriva obligativităţii hijabului. Dacă în cazul primelor motivele sunt evidente, cele din a doua categorie au motive de ordin etic. Acestea doresc să poarte vălul islamic vădit din proprie voinţă, în semn de respect pentru islam, şi nu din motive coercitive. Musulmanele care au ales de bună voie să poarte hijabul spun că se simt mai în siguranţă înjeşmântate astfel, iar modestia pe care o reflectă le dă o pace interiară.
Alexandra Crişu, Antena 3
