În 20 de ani de preoţie, părintele Mihai Andrei Aldea a spovedit mii de oameni care reprezintă sute de mii de ani de viaţă. În ultimele zile pe care le mai au de trăit, văzând moartea înaintea ochilor, cei mai mulţi îşi dau seama că şi-au irosit viaţa şi ajung să sfârşească în lacrimi.
„Probabil că cel mai frumos lucru pe care-l pot spune în clipa de faţă este realizarea faptului că oamenii nu sunt întotdeauna pierduţi. Am avut prilejul să spovedesc activişti de partid aflaţi pe patul morţii, ofiţeri de securitate care aveau fapte foarte grele pe sufletul lor. În ultimele zile de viaţă s-au pocăit, au plâns. Văzând moartea înaintea ochilor şi-au dat seama că au fost răi, că şi-au irosit viaţa făcând lucruri cu adevărat rele. Asta mi-a arătat că sămânţa care este bună poate să încolţească şi în ultima clipă. Cel mai des întâlnit regret este: „Nu am făcut copii“ sau „Am făcut prea puţini copii“. Astăzi, cei mai mulţi oameni mor singuri. De multe ori se întâmplă ca unii copii să moară înaintea părinţilor sau în cazurile mai bune, pleacă în străinătate. Am spovedit mii de oameni care reprezintă sute de mii de ani de viaţă. Am văzut aceste vieţi în faţa ochilor mei. În afară de regretul că nu au făcut mai mulţi copii, regretă că nu au făcut binele pe care puteau să-l facă. Cele mai mari mustrări de conştiinţă pe patul morţii, atunci câmd omul reuşeşte să fie sincer, se pot reduce la acest lucru: „Puteam să fac mult mai mult bine decât am făcut“, a declarat preotul pentru Adevărul.
