Febra pe patru roţi face victime în rândul românilor
cu dare de mână. Oameni de afaceri prosperi, politicieni de
talie naţională, toţi îşi împing copiii către cel
mai sigur dintre sporturile mecanice: kartingul. Desigur, costurile
unei asemenea distracţii nu fac altceva decât să confirme
ceea ce bănuiam: kartingul nu e pentru oricine.
Tăriceanu, Mitrea şi Năstase. Primul liberal, cei din urmă,
social democraţi. Ce au în comun? Politica şi pasiunea pentru
karting, pe care au transmis-o fiilor dornici de senzaţii tari pe
pistă. Cum pasiunea trebuie cultivată, Miron Mitrea i-a dăruit
fiului său kartul care să îi confirme statutul de practicant
al unui sport greu de suportat financiar pentru românul de
rând.
"Dacă
vi-l nominalizez pe băiatul domnului prim-ministru Tăriceanu, o să
înţelegeţi că sportul acesta se practică la cel mai înalt
nivel. La un moment dat, a fost şi băiatul domnului Mitrea, care a
alergat un pic, a dat cu ochii prin sportul acesta pentru că a
primit şi un kart. La fel a făcut şi băiatul
domnului Năstase, pe vremea când era, la rândul său,
prim-ministru?, povesteşte Călin Heraşcu, director sportiv adjunct al Comisiei Natţionale de Automobilism şi Karting, parte ACR (Automobil Clubul Român).
PE PISTĂ, DE MICI
Totuşi, cei mai înflăcăraţi într-ale kartingului nu
sunt neapărat la fel de cunoscuţi ca mai sus amintiţii.
?Sunt convins că cei care iubesc kartingul sunt oameni foarte bine
ridicaţi financiar, care îşi permit să facă deplasări în
ţări precum Italia, patria kartingului, pentru a acumula
experienţă?, spune Heraşcu.
Recunoscut
de FIA, nu şi de români
În
ciuda personalităţilor care învârt roţile pe pista de
karting, sportul care dă naştere piloţilor de Formula 1 este sărac
şi slab reglementat. Ministerul Educaţiei nu se
înghesuie să dea o mână de ajutor, deşi în
taberele şcolare s-ar putea practica această activitate cu
uşurinţă, mai ales că înainte de anii '90 era foarte
populară. Unele dintre acestea păstrează chiar şi vechile
karturi.
?Din nefericie, kartingul nu este trecut la zona de sporturi. Face
parte din gruparea de activităţi cu Ťmâini
îndemanaticeť,
din aceeaşi familie cu pictura. E tratat ca un hobby, nu ca sport.
Cine se ocupă de karting, din partea Ministerului Educaţiei, are
alte 30-40 de activităţi în subordine, deci e foarte greu să
îi acorde atenţia cuvenită?, spune Călin Heraşcu.
LA LINIA DE SOSIRE
Se pare că simpla prezenţă a primului ministru printre iubitorii
de karting nu e de ajuns pentru ca acest sport mecanic să
beneficieze de finanţare din partea statului sau de sponsorizări
din partea politicienilor.
?FIA (Federaţia Internaţională a
Automobilului) a recunoscut ACR ca putere sportivă în România.
Totuşi, Comisia Naţională pentru Automobile şi Karting, structură
a ACR, nu este parte a Agenţiei Naţionale pentru Sport. Din acest
motiv, ne autofinanţăm?, spune Călin Heraşcu.
Cu alte cuvinte, statul român a
pasat responsabilitatea finanţării acestui sport sectorului privat.
Început...
Povestea kartingului începe în august 1956,
californianulArt Ingels fiind considerat părintele acestui sport.
Americanul a dat naştere vehiculului pornind de la asamblarea
câtorva ţevi. A realizat, astfel, un şasiu pe care l-a
echipat cu un motor în 2 timpi, provenit de la o motocositoare,
creând ceea ce azi numim kart.
KARTINGUL, PASIUNEA BOGAŢILOR
Karturile folosite de piloţii anului 2008
au motoare în 2 sau 4 timpi. Aceste motoare pot dezvolta o
putere de la 4 la 7 cai, pentru un motor de 60 de cc, cu un singur
cilindru, aferente celor mai slabe categorii competiţionale, şi
până la 90 de cai pentru unul de 250 cc.Cele mai populare categorii de karturi sunt
cele cu motor de 125 cc. Motoarele în 2 timpi, de 100 cc, pot
atinge 19.000 de rotaţii pe minut.
Transmisia la
roţi nu se face în mod convenţional printr-un diferenţial,
ceea ce înseamnă că, în momentul virajului, roata din
interior va aluneca. Pentru a minimiza uzura cauciucurilor, şasiurile
sunt construite astfel încât roata din interior se ridică
uşor de la sol sau pierde aderenţă.
GATA DE ANTRENAMENT
Kartingul s-a răspândit rapid pe tot Globul, fiind
apreciat, în prezent, de milioane de oameni de toate vârstele.
?Pe plan mondial, sportul acesta este
foarte bine dezvoltat. În Europa, mai ales, se află la un
nivel foarte ridicat. Şi în România a fost la un moment
dat la fel de bine cotat, în sensul că a adunat foarte mulţi
participanţi. Cluburile muncitoreşti de pe lângă fabrici sau
uzine mari îşi permiteau să achiziţioneze aceste mijloace
mecanice cu care să practice kartingul. Acum, acest sport este al
piloţilor şi al câtorva cluburi care mai au posibilităţi
materiale. Din această cauză, numărul de piloţi s-a restrâns.
Dar anul 2008 este un an bun pentru karting. Piloţii au crescut
numeric, mai ales în ceea ce îi priveşte pe copii?,
spune Călin Heraşcu.
Performanţe pe măsura costurilor
Popularitatea de care se bucură nu face din karting un sport uşor
de practicat, în principal din cauza investiţiei ridicate. Un
kart necesar copilului cu vârsta de şase- nouă ani, încadrat
la prima clasă competiţională, costă minim 2.000 de euro. La
aceştia se adaugă cheltuieli legate de combustibil, ulei, piese de
schimb sau mecanic, astfel că se poate depăşi, cu uşurinţă,
suma de 5.000 de euro. Nici antrenamentele nu sunt tocmai ieftine. 10
minute pe pista de karting pot costa chiar şi 100 de lei.
Din acest motiv, România nu se
poate lăuda cu performanţe în lumea bună a kartingului.
?Nu avem nici măcar participanţi în
finalele campionatelor europene si mondiale?, spune Heraşcu.
Dar ne putem mândri cu două
dintre cele mai bune piste din Europa: cea de la Bacău, a lui
Dumitru Sechelariu şi cea de la Bucureşti, ambele proiectate de
Călin Heraşcu.
Situaţia competiţională a ţării
noastre s-ar putea îmbunătăţi, odată cu proiectul pus la
punct de acelaşi director sportiv adjunct al Comisiei Naţionale de Automobilism şi Karting (CNAK).
?Am încercat să creionez o
structură prin care România să fie importantă în
karting. Am creat aşa-zisul campionat din sud-estul Europei, la care
participă ţări precum Turcia, Bulgaria, Grecia, Serbia, Macedonia
sau Ucraina?, aminteşte directorul sportiv adjunct al CNAK.
De 5 ani de când există acest
campionat, România a fost de patru ori campioană, iar piloţi
precum Doru Sechelariu, băiatul lui Dumitru Sechelariu, sau Matei
Mihăescu au fost campioni ai zonei.
Sintia Radu, Antena3.ro
