Un prim tronson de 16,5 kilometri din „Drumul Marmurei” a intrat în execuție. Șoseaua care va traversa Munții Poiana Ruscă și va lega județele Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara, este văzută ca un proiect major de infrastructură și, în același timp, o șansă pentru turismul și comunitățile dintr-o zonă afectată puternic de depopulare.
Valoarea investiției este de 88 de milioane de euro, din care aproape 48 de milioane de euro reprezintă fonduri nerambursabile, prin Programul Regional Vest.
› Vezi galeria foto ‹
În total, „Drumul Marmurei” va moderniza aproximativ 56 de kilometri de șosea montană, pe un traseu care traversează județele Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara. Proiectul este derulat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest împreună cu cele trei consilii județene.
O șosea printr-un ținut sălbatic
Traseul pornește din Coșava, în apropierea DN 68A Deva–Lugoj și a Autostrăzii A1, și urcă prin Tomești și Luncanii de Jos spre izvoarele Begăi.
Din Timiș, drumul va coborî apoi spre Ruschița, în Caraș-Severin, trecând pe lângă una dintre cele mai mari cariere de marmură din România. De aici, traseul continuă prin Ruschița și Rusca Montană până la Voislova, unde se intersectează cu DN 68.
O ramificație de aproximativ 6,2 kilometri, pe DJ 684A, va face legătura cu județul Hunedoara, prin Gura Bordului și DJ 687D, spre Valea Cernei, Lacul Cinciș și municipiul Hunedoara.
Numele de „Drumul Marmurei” vine de la cariera de la Ruschița, unul dintre punctele spectaculoase ale traseului.
Turism într-o regiune depopulată
Șoseaua traversează Munții Poiana Ruscă, o regiune întinsă unde numeroase sate au fost afectate în ultimele decenii de depopulare.
Zona a cunoscut însă o perioadă de dezvoltare intensă în secolele XVIII–XX, datorită resurselor minerale. La începutul secolului trecut, peste 30.000 de oameni trăiau în mai mult de 100 de localități din actualele județe Hunedoara, Timiș și Caraș-Severin. Minele de fier, plumb și argint, carierele de piatră, talc și marmură, precum și uzinele și topitoriile au atras mii de muncitori.
După 1945, multe dintre satele montane au început să se golească. Fenomenul a fost temporar încetinit în localități precum Nădrag, Ghelari, Teliuc, Rusca Montană sau Tomești, transformate în centre industriale.
După 1990, închiderea minelor și dispariția industriei au accelerat însă migrația către orașe și în străinătate. Unele sate au fost abandonate complet și au fost treptat acoperite de pădure.
Astăzi, cele peste 50 de localități din Munții Poiana Ruscă mai au împreună aproximativ 15.000 de locuitori. În unele comune, densitatea populației a coborât la doar trei locuitori pe kilometru pătrat. Comuna Bătrâna din Hunedoara, de exemplu, mai are doar aproximativ 50–60 de locuitori.
Drumurile bune aduc turiști
În ciuda depopulării, zona a început să fie redescoperită de turiști. Modernizarea unor drumuri forestiere și montane a făcut mai accesibile satele izolate și peisajele din Poiana Ruscă.
Un exemplu este Transluncani, șoseaua montană din Timiș inaugurată în 2019. Lungă de aproximativ 5–6 kilometri, aceasta urcă din Luncanii de Jos spre pajiștile de la poalele vârfului Padeș, cel mai înalt punct al masivului, cu 1.382 de metri.
Drumul, construit inițial pentru accesul localnicilor la sălașe, a devenit între timp o atracție turistică. Pe platoul montan au apărut zone de agrement, iar numărul vizitatorilor a crescut de la an la an.
În Ținutul Pădurenilor, turiștii sunt atrași și de satele tradiționale, casele vechi din lemn și pădurile care înconjoară așezările de la poalele Munților Poiana Ruscă.
Prin urmare, „Drumul Marmurei” poate stimula turismul, ceea ce poate fi o șansă de revitalizare pentru comunitățile care au pierdut, în ultimele decenii, o mare parte din populație.
