Cazurile de dispariţie a unor persoane adulte par să fi fost marea hibă a Poliţiei Române. Rudele care anunţă absenţa nemotivată de acasă a unui membru al familiei sunt tratate, de regulă, cu indiferenţă de către autorităţi.
Oamenii sunt anunţaţi că reclamaţia ”este dată în lucru”, iar asta înseamnă că fotografia şi datele de identitate ale dispărutului sunt consemnate într-un registru. Rar se întâmplă ca un echipaj al poliţiei să înceapă căutările efective, în teren.
Nu puţine au fost însă cazurile când în spatele unei dispariţii aparent banale se afla o crimă, iar poliţia să nu ştie luni de zile despre acest lucru. Este şi situaţia unui caz din iarna anului 2010, când un bărbat de 35 de ani umbla pe străzile din Ploieşti încercând să afle dacă el sau femeia cu care se afla într-o relaţie de concubinaj sunt căutaţi de poliţie. Cu un aspect neîngrijit, uşor incoerent în exprimare dat fiind educaţia precară, Nicolae Popa a bătut la uşile mai multor instuţii media din oraş să ceară ajutor. A mers mai întâi acolo unde a văzut siglele televiziunilor naţionale, sperând că cineva va fi dispus să-i asculte povestea. A fost refuzat, chiar rugat să-şi vadă de drum în repetate rânduri.
Povestea întreagă, pe Adevărul.
