Cumpărăm sare şi apă în loc de carne în mezeluri, o combinaţie care nu doar că nu ne hrăneşte, dar ne şi îmbolnăveşte.
Cine vinde apă în loc de carne nu păţeşte nimic în România. De frica falimentului, procesatorii de carne îşi stabilesc propriile reţete în funcţie de costuri, iar organele de control îşi pasează răspunderea.
Oficialii din Agricultură n-au avut nicio reacţie la rezultatele testelor făcute la solicitarea Observatorului. Profesorul universitar Meica Sergiu a declarat că a existat, până în luna martie, obligativitatea din partea tuturor procesatorilor din industria alimentară ca atunci când înregistrează un standard să meargă să-l înregistreze la Direcţia de industrie alimentară a judeţului respectiv, iar apoi primea şi o licenţă de fabricaţie.
După anularea licenţelor, legislaţia europeană a rămas singura pe care trebuie să o respecte producătorii.
În legislaţia europeană, operatorul are toată responsabilitatea şi sarcina de a se asigura că produsul este conform şi sigur pentru sănătatea consumatorului. Puţini sunt însă cei care respectă normele prevăzute în legislaţie.
Inspectorii de la Protecţia Consumatorului au găsit 3 tone şi jumătate de bacon, pastramă, şuncă şi pulpe de pui cu nereguili.
Fie aveau prea multă apă, fie carnea era carne doar pe etichetă pentru că în realitatea conţinutul de proteine era scăzut, iar cantitatea de sare depăşea frecvent procentajul de 2% impus de lege.
Cu alte cuvinte, producătorii ne dau exact ce ne permitem: apă, sare şi grăsime, fără să-şi facă griji că vor fi sancţionaţi. Singurii care pot lua măsuri sunt consumatorii: ei aleg ce produse cumpără şi ce nu.
