Întreaga lume deplânge oribilul atac terorist asupra revistei satirice Charlie Hebdo. Acesta este cel mai grav atac împotriva jurnaliştilor în regiunea OSCE de la înfiinţarea acestei organizaţii, susţine reprezentanta OSCE pe libertatea presei.
Dunja Miatovići consideră încurajator faptul că lideri politici din toate colţurile lumii, precum şi lideri ale marilor comunităţi religioase condamnă aceste crime brutale, comise cu sânge rece. Dar condamnarea nu e suficientă. Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele, spune reprezentanta OSCE care face apel la liderii politici să cinstească memoria victimelor îmbunătăţind siguranţa jurnaliştilor şi asigurându-le Iibertatea.
Într-o societate democratică, trebuie să acceptăm faptul că putem fi şocaţi, deranjaţi sau chiar jigniţi. Violenţa împotriva celor care au o opinie diferită este inacceptabilă, susţine reprezentanta OSCE.
Citiţi aici întregul comunicat OSCE
Traducerea comunicatului OSCE referitor la libertatea de exprimare şi libertatea media:
"Lumea este în doliu în urma atacului terorist asupra publicaţiei de satiră Charlie Hebdo, în care 12 oameni au fost ucişi şi mai mulţi oameni au fost răniţi. Opt dintre victime făceau parte din echipa editorială a publicaţiei Charlie Hebdo: Stéphane Charbonnier cunoscut şi sub numele de Charb, Jean Cabut (sau Cabu), Bernard Verlhac (Tignous), Georges Wolinski, Bernard Maris (Oncle Bernard), Philippe Honoré (Honoré), Elsa Cayat and Mustapha Ourrad. Acesta este cel mai grav atac terorist îndreptat împotriva jurnaliştilor, de la înfiinţarea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).
Este încurajator faptul că liderii politici din întreaga lume şi liderii celor mai importante comunităţi religioase au condamnat în mod public acest atac brutal comis cu sânge rece. Condamnarea atacului nu este însă suficientă. Acţiunile sunt mai puternice decât cuvintele. Le cer tuturor liderilor politici să onoreze memoria victimelor prin îmbunătăţirea securităţii jurnaliştilor şi să se asigure că libertatea va triumfa.
Concluziile mesei rotunde „Libertatea de expresie pentru toleranţă şi non-discriminare”, organizată de Biroul meu la data de 18 decembrie 2014 au devenit, din păcate, mai relevante în urma incidentelor recente. De aceea, reiterez câteva dintre principalele probleme:
Spaţiul de discuţie şi dezbatere a depăşit barierele naţionale şi a devenit unul global. Discursul a devenit mai amplu decât oricând. Păreri şi gânduri ce erau exprimate în comunităţi restrânse pot în prezent să fie transmise unei audienţe globale în câteva secunde. Trebuie să evităm să percepem libertatea de exprimare ca pe ceva opus noţiunii de „toleranţă”. De fapt, separarea celor două noţiuni le afectează chiar pe ele.
Libertatea de exprimare şi presa liberă reprezintă două instrumente preţioase pentru facilitarea diseminării şi discutării tuturor tipurilor de păreri, gânduri şi credinţe. Nimic nu face ca o idee să fie bine înţeleasă decât faptul că a fost discutată şi chiar criticată pe larg.
Într-o societate democratică, trebuie să acceptăm faptul că, uneori, putem fi şocaţi, deranjaţi şi chiar indignaţi. Violenţa împotriva celor care au o părere diferită de a noastră este inacceptabilă. Discuţiile şi expunerea publică consolidează pluralismul.
Este mai important decât oricând ca Guvernele să ia absolut toate măsurile posibile pentru a contracara presiunile, hărţuirea şi actele violente împotriva exprimării şi răspândirii opiniilor şi ideilor.
Abordările legale ale discursurilor au fost de asemenea supuse unor transformări. Legile naţionale au încorporat o panoplie de intrumente şi măsuri cu ajutorul cărora pot fi gestionate anumite forme de intoleranţă şi discriminare. Există, de asemenea, astfel de legi şi la nivel internaţional.
Cu toate acestea, nici legile cel mai bine întocmite nu pot preveni anumite forme de discurs care promovează intoleranţa. Noţiuni generale precum „discursul urii” ar trebui evitate întrucât pot fi interpretate în mod subiectiv şi arbitrar. Măsurile legale nu ar trebui să fie concentrate pe sentimentele sau intenţiile unui anumit discurs, ci pe prejudiciile pe care le poate provoca. În acest context, defăimarea, insultele şi blasfemia trebuie să fie complet dezincriminate. (…)
Discursurile care cuprind intoleranţă trebuie să fie combătute prin competenţă mediatică. Pentru asta avem nevoie de o societate civilă diversă, vibrantă, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. (…)
Concluzii şi recomandări:
- Libertatea de exprimare şi libertatea media sunt vitate pentru promovarea toleranţei şi pentru lupta împotriva discriminării.
- Statele participante trebuie să vegheze şi să lupte pentru securitatea jurnaliştilor şi să se asigure că libertatea va triumfa.
- Statele participante trebuie să investigheze în detaliu toate atacurile şi să îi condamne pe cei care perpetuează violenţa şi pe liderii organizaţiilor extremiste, potrivit legii. Nu trebuie să exite impunitate în privinţa atacurilor asupra jurnaliştilor.
- Statele participante trebuie să se abţină de la interzicerea oricărei forme de dezbatere publică sau discurs critic, indiferent de tema abordată.
- Statele participante trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a combate presiunile, hărţuirea şi violenţa ţintită către interzicerea exprimării opiniilor şi ideilor.
- Statele participante ar trebui să elimine restricţiile privind libertatea de exprimare pe baza unor argumente precum ura, intoleranţa sau potenţialul jignitor. Legislaţia ar trebui să se concentreze exclusiv pe discursul ce poate fi legat direct de acţiuni violente, hărţuire sau alte forme de comportament inacceptabil împotriva comunităţilor sau a anumitor sectoare ale societăţii.
- Intoleranţa ar trebui gestionată într-un mod discursiv şi, deci, tolerant. Rolul societăţii civile, a media, a observatorilor internaţionali şi efectul discursului anti-intoleranţă trebuie să fie luate în considerare."
Dunja Miatovići
Reprezentanta OSCE pentru libertatea presei"
