Obosit de suferinţa fizică, Fidel Castro se recunoaşte învins de
natura implacabilă şi renunţă de bunăvoie la prelungirea mandatului său de preşedinte.
Mai exact, el a anunţat marţi, în cotidianul Granma, că ?nu va accepta? un nou mandat de cinci ani: ?Nu voi
aspira şi nici nu voi accepta funcţia de Preşedinte al Consiliului de Stat -
cea mai înaltă instanţă a puterii executive a regimului comunist cubanez - şi
cea de comandant şef al armatei?. În vârstă de 81 de ani, Castro i-a predat
conducerea fratelui Raul acum 19 luni, din motive de sănătate, nutrind speranţa să fie vorba despre o perioadă scurtă. El a arătat marţi, în mesajul transmis poporului pe care de acum nu îl mai conduce,
că nu a predat puterea în 2006 tocmai pentru că vroia să ?îi pregătească aşa cum se cuvine? pentru o lume fără un Lider
Maximo.
În
căutarea unui nou lider
De fapt, terenul pentru oficializarea
succesiunii a fost pregătit în cursul alegerilor parlamentare din 20 ianuarie
a.c., unde, după tipicul statelor comuniste totalitare, procentele ridicate ?
de 99,4% şi 98,3% - l-au desemnat câştigător pe Raul Castro, ?detronându-l? pe
fratele Fidel. Ca atare, duminică, parlamentul cubanez se reuneşte pentru a-şi
alege noul preşedinte, cel mai probabil Raul, în vârstă de 76 de ani, fost
ministru al apărării. La sfârşitul anului 2006, când conducea deja de câteva
luni insula, Raul Castro declara: ?Fidel nu poate fi înlocuit
decât dacă noi toţi îi vom lua locul, împreună. Fiecare dintre noi trebuie să
fie la locul potrivit; din acest motiv am spus, la 14 iunie, la aniversarea
formării armatei, că înlocuitorul lui Fidel nu poate fi decât
Partidul Comunist Cubanez.?
Alţi posibili succesori: vicepreşedintele în funcţie, Carlos Lage Davila (56 de ani) care, în
ultimii doi ani, s-a detaşat în fruntea clasei politice şi reprezintă guvernul
pe plan internaţional. Un alt
potenţial urmaş la conducerea Cubei poate fi Felip Perez Roque, ministrul de externe, unul dintre cei mai tineri membri ai cabinetului, născut după anii
revoluţiei. Cei doi au şanse de succesiune în condiţiile în care Raul nu va avea niciodată carisma fratelui său, şi nici talentul oratoric. În plus, vârsta sa înaintată nu îi va permite să conducă statul pentru multă vreme. Aşa că, deşi
şi-a dedicat întreaga viaţă conducerii Cubei alături de Fidel, există posibilitatea
ca alegerile de duminică să desemneze un preşedinte din afara familiei Castro.
Este evident însă că decizia îi aparţine, în totalitate, liderului Maximo.
Întreaga
lume reacţionează
Statele
Unite solicită Cubei alegeri democratice, dar anunţă
că nu va ridica embargoul stabilit de peste patru decenii (1962). Preşedintele
George W.Bush s-a grăbit să îşi ofere ajutorul, astfel încât poporul lui Castro
să cunoască, în sfârşit, ?binecuvântarea libertăţii?. Uniunea Europeană anunţă că s-ar bucura să reia relaţiile cu statul
insular, îngheţate în urmă cu cinci ani, când autorităţile cubaneze au decis
arestarea a 75 de dizidenţi, mulţi dintre ei foşti invitaţi ai ambasadelor
europene, la recepţii ocazionate de zilele naţionale. În Franţa, secretarul de stat pentru Afaceri Europene a spus că
decizia liderului ar putea să deschidă o cale nouă şi să aducă ?mai multă
democraţie în această ţară?, în timp ce China,
vechi prieten al Cubei, va menţine cu aceasta o fructuoasă cooperare.
Nici o
surpriză la Havana
Pe străzile pustii ale
Havanei, puţini au aflat despre decizia preşedintelui, iar cei care ştiu, nu
sunt deloc surprinşi. S-au obişnuit deja cu absenţa lui Fidel şi, de fapt, sunt
mai preocupaţi de viitor. Un viitor pe care îl doresc schimbat, cu un sistem
nou care să le ofere o viaţă mai bună. În acest timp, cubanezii în exil
sărbătoresc la Miami, Florida, cu speranţa reîntoarcerii sau, cel puţin, cu dorinţa
de progres pentru cei lăsaţi în urmă.
O viaţă de revoluţionar
Din iulie 2006, când a suferit
o primă operaţie în vederea tratării unei infecţii intestinale, Lider Maximo nu a mai fost văzut în public,
semn că problemele sale de sănătate nu erau de neglijat. Subiectul a dat
naştere la diferite speculaţii cu privire la gravitatea bolii sale, cea mai des
pomenită fiind suspiciunea de cancer. Se pare că el nu şi-a mai revenit
complet, iar vârsta avansată îşi spune şi ea cuvântul. Au mai urmat două
operaţii, fără rezultate notabile. În cele câteva apariţii la televiziune, a
părut cu adevărat slăbit, totuşi acuitatea minţii pare să fi rămas aceeaşi. Nu
degeaba, în mesajul său de adio, el anunţă că rămâne în viaţa cubanezilor prin
scrierile sale. Este foarte posibil însă ca el să îşi păstreze influenţa în
deciziile politice, nu ar mira pe nimeni un asemenea amestec.
Fidel Castro este unul dintre cei mai
longevivi lideri de pe planetă, care şi-a păstrat puterea în ciuda ostilităţii
declarate a Statelor Unite. Zece
preşedinţi s-au perindat la Casa Albă, dar la Havana, El Lider Maximo a
continuat să guverneze Cuba cu mână de fier: ?Îmi vine să râd! Nimeni nu
s-a gândit că voi reuşi, nici măcar eu!?, spunea el luna trecută, despre cei 47
de ani petrecuţi în fruntea Cubei. ?Nu mă aşteptam nici să am un vecin ? cea
mai mare putere a lumii ? care să încerce zi de zi să mă ucidă!?
Ar fi putut conduce până la moarte, dar iată că nu a fost aşa. Totuşi, el mai
vrea să trăiască măcar cât să-l vadă pe George W.Bush plecat de la Casa Albă.
A venit la putere la Havana în 1959, la
capătul unui război de gherilă dus împotriva trupelor fidele dictatorului Fulgencio Batista, susţinut de Statele
Unite. Pe 2 decembrie 1956, Fidel şi Raul Castro, Che Guevara
şi alţi 79 de rebeli au navigat clandestin, la bordul iahtului Granma, din
Mexic până în Cuba, pentru a lansa un război de gherilă împotriva regimului lui
Batista. Forţele lui Castro l-au alungat pe acesta şi au cucerit Havana după
trei ani de luptă.
Pare surprinzător, dar Fidel Castro nu era
comunist, ci avea mai degrabă vederi liberale. Însă, după victoria revoluţiei
cubaneze, şi-a consolidat puterea cu ajutorul comuniştilor, mult mai bine
organizaţi în acea vreme decât orice altă forţă politică din Cuba. Castro a
intrat astfel în conflict cu Statele Unite, mai ales după ce a trecut la
politica de naţionalizări, în urma cărora au fost confiscate proprietăţile a
numeroşi oameni de afaceri americani. În plin război rece, şi angajat într-o competiţie pe viaţă şi pe moarte cu
Uniunea Sovietică, Washingtonul a făcut tot posibilul să elimine noul regim
comunist din Cuba.
În 1961, administraţia americană a organizat
debarcarea în Cuba a unui grup de dizidenţi cubanezi, care urmau să-l înlăture
pe Castro. Cei peste 1.000 de combatanţi au fost însă măcelăriţi în celebra
bătălie din Bay Of Pigs (Golful Porcilor).
Ca să asigure supravieţuirea regimului, Fidel Castro s-a apropiat de URSS şi,
în octombrie 1962, a fost protagonistul celebrei Crize a Rachetelor. Casa Albă şi Kremlinul au fost atunci în pragul
războiului nuclear, după ce Castro a permis sovieticilor să instaleze rachete
nucleare în Cuba.
Timp de mai bine de
30 de ani, Castro a visat să devină un lider regional şi a luptat pentru
exportul revoluţiei comuniste în America Latină. De cealaltă parte, Statele
Unite au făcut tot posibilul să izoleze Cuba. De altfel, se spune că El Lider
Maximo a supravieţuit la nu mai puţin de 638 de tentative de asasinat puse
la cale de CIA. Multe dintre aceste tentative au fost confirmate anul trecut,
la declasificarea unor arhive CIA. Se pare că Fidel l-ar fi sfătuit şi pe
Nicolae Ceauşescu, de care - se ştie - era apropiat, să poarte încălţămintea o
singură dată, datorită uneia dintre tentativele de otrăvire.
La finalul Războiului Rece, rămas fără
sprijinul sovieticilor, Castro a fost nevoit să accepte deschiderea Cubei către lume. Odinioară excomunicat de Vatican, în ianuarie 1998 a permis ca Papa Ioan Paul al II-lea să viziteze Cuba. Chiar dacă
mai are doar câţiva prieteni, din care cel mai bun e preşedintele Venezuelei,
Hugo Chavez, El lider Maximo şi-a menţinut convingerile şi politica externă, continuând
să se afişeze ca opozant al Americii.
Chiar şi la 15 ani de la sfârşitul Războiului
Rece, Fidel Castro a reuşit să rămână la putere, în ciuda embargoului şi a
opoziţiei Statelor Unite. Un excelent orator şi lider carismatic, el a reuşit
să rămână popular atât în Cuba, cât şi în lume. El predă acum ştafeta puterii
pe o insulă de comunism, cu cel mai admirat sistem medical şi medici de clasă,
dar şi cu o economie dezastruoasă, într-un ocean dominat de capitalismul
Statelor Unite.
GALERIE FOTO: EL LIDER MAXIMO, O VIAŢĂ
DE REVOLUŢIONAR. Sursă foto: FoxNews.com
Ella Moroiu, Antena3.ro
