Petru şi Feronia au devenit sfinţii ocrotitori ai familiei şi exemple vii ale iubirii care depăşeşte toate greutăţile vieţii de căsnicie.
Sfântul Petru a fost unul dintre copiii Cneazului Iuri Vladimirovici de Muron.
După moartea fratelui, Petru a moştenit tronul din Muron. Cu doar câţiva ani înainte, tânărul Cneaz s-a îmbolnăvit de lepră şi nimeni nu l-a putut ajuta să se vindece. Cu toate acestea, într-una dintre zile, i s-a arătat în vis o fată. O fată de apicultor care l-ar putea ajuta.
Din clipa în care a văzut-o pe tânără, Petru s-a îndrăgostit de ea. Văzând credinţa fetei, evlavia, înţelepciunea şi virtutea, Petru i-a promis fetei că se va căsători cu aceasta după ce se va vindeca.
Tânăra l-a vindecat pe Cneaz, însă acesta nu s-a ţinut de cuvânt. După un timp, Petru se îmbolnăveşte din nou. Atunci când s-a vindecat de lepră, în cele din urmă tânărul se căsătoreşte cu evlavioasa şi înţeleapta Fevronia.
Trăind în evlavie şi ascultând poruncile lui Dumnezeu, cei doi au trecut cu dragoste şi smerenie prin toate încercările.
Din cauza originilor sale modeste, boierii din orașul Murom nu o considerau pe Fevronia potrivită pentru Petru, cerându-i acestuia să o părăsească. Auzind de intențiile lor, Cneazul Petru a preferat să renunțe la domnie și la bogății și a decis să plece în exil, alături de soția sa.
Povestea de iubire emoţionantă a sfinților care au trecut la Domnul în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră
La puțin timp după alungarea lor, multe nenorociri au căzut asupra orașului Murom, iar poporul a crezut că toate acestea se întâmplau din pricina alungării cneazului. După ce s-au întors, Sfinții Petru și Fevronia și-au tratat toți supușii ca și cum ar fi fost copiii lor: îi adăposteau pe pelerini, îi hrăneau pe cei flămânzi, îi îmbrăcau pe cei goi și îi ajutau pe săraci în necazurile lor.
Îmbătrânind şi văzând că viaţa lor se apropie de sfârşit, au început să se roage lui Dumnezeu ca să moară împreună, în aceaşi zi, pentru ca niciunul dintre ei să nu trăiască fără celălalt. Au mai cerut, de asemenea, să fie îngropați în același mormânt și într-un sicriu comun, nu înainte de a lua voturile monahale, prințul Petru devenind monahul David, iar cneaghina Fevronia – monahia Eufrosina.
Cu doar câteva momente înainte de a trece la Domnul, Petru a trimis un mesager Fevroniei, spunându-i: „Soră Eufrosina, sunt pregătit să mor şi te mai aştept doar pe tine, ca să murim împreună”. Și s-a întâmplat întocmai: rugându-se, au adormit întru Domnul în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, pe 25 iunie 1228.
În ziua înmormântării lor, oamenii erau neliniștiți și spuneau că nu se poate ca un călugăr să fie îngropat în același sicriu cu o monahie. Astfel, au așezat trupul Sfântului Petru în Catedrala Nașterea Maicii Domnului, care se afla în interiorul orașului Murom, iar trupul Cneaghinei Fevronia a fost așezat în Biserica Înălțării Sfintei Cruci, care se afla în afara zidurilor orașului.
A doua zi, locuitorii au găsit sicriele celor doi sfinți goale, iar trupurile lor aşezate unul lângă celălalt, în sicriul din piatră pe care şi-l comandaseră când erau încă în viaţă. Neînţelegând sensul celor întâmplate, au aşezat din nou trupurile în sicrie separate. În dimineața următoare, Sfinții Petru și Fevronia au fost găsiți din nou în sicriul de piatră – însă din acel moment nimeni nu a mai îndrăznit să atingă trupurile lor, lăsându-le în mormântul din Catedrala Nașterea Maicii Domnului din Murom. Sfinții Petru și Fevronia au fost canonizați în anul 1547", scrie Doxologia.ro
