Viața Papei Francisc, bogată în plan spiritual, dar cu suișuri și coborâșuri în plan fizic, pare un scenariu de film.
„Cu toții trebuie să luptăm pentru valorile noastre, pentru a ne apăra casa, a ne apăra viața, pentru a ne apăra valorile creștine, pentru a ne apăra copiii”, spunea suveranul pontif.
A venit pe lume la 17 decembrie 1936, în Flore, o suburbie din Buenos Aires, într-o familie de emigranți italieni. Era cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei Bergoglio.
A urmat școala publică, unde și-a încheiat studiile cu o diplomă de tehnician în chimie. Apoi a urmat cursurile seminarului din Buenos Aires.
Pe 13 decembrie 1969 a fost hirotonisit preot. În perioada 1980-1986, a fost profesor la Facultatea de Teologie, iar 12 ani mai târziu a devenit arhiepiscop de Buenos Aires.
În anul 2001, Bergoglio a emoționat o lume întreagă, în momentul în care a vizitat un spital și a spălat, a sărutat și binecuvântat 12 pacienți care erau bolnavi de SIDA.
La 21 februarie 2001, consisoriul condus de papa Ioan Paul al II-lea i-a atribuit demnitatea de cardinal.
De altfel, la conclavul din anul 2005, care urma să îl desemneze pe succesorul papei Ioan Paul al II-lea, Papa Francisc a fost cel de-al doilea clasat după numărul de voturi obținute din partea cardinalilor, după Joseph Ratzinger, devenit atunci papa Benedict al XVI-lea - cel care în februarie 2013 avea să se retragă din funcție.
Pe 19 martie 2013 a avut loc slujba de inaugurare a pontificatului său, la care papa a ținut să se petreacă o premieră pentru epoca modernă, semn al deschiderii sale față de bisericile surori: prezența Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului.
Papa Francisc era primul papă neeuropean ales de conclav, după Papa Grigore al III-lea, primul papă originar de pe continentul american, deși e născut din părinți italieni. Și, de asemenea, era primul papă iezuit.
Noul suveran pontif, aproape total diferit față de predecesorii săi, a optat, în loc să primească felicitările cardinalilor, stând pe scaunul apostolic, așa cum prevede ceremonialul, să rămână în picioare în mijlocul lor.
A interzis aproape luxul la Vatican, iar după ce i-a fost prezentat apartamentul papal în care urma să locuiască, Francisc s-a arătat contrariat de dimensiunile generoase.
Drept consecință, a cerut să i se amenajeze o garsonieră modestă, în care să poată avea strictul necesar.
Și ca tabloul să fie elocvent, Papa Francisc a refuzat limuzina luxoasă pregătită să îi stea la dispoziție și a ales un autoturism mai modest, care, alături de papa-mobil, urma să fie mașina sa de serviciu.
Pe parcursul pontificatului său, Papa Francisc a realizat un număr de 17 canonizări, însă cele mai mediatizate în presa din întreaga lume au fost cele ale papilor Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea.
La data de 27 aprilie 2014, suveranul pontif a publicat și câteva cărți, la Buenos Aires, despre viața apostolică.
Pe lângă opoziția sa de neclintit față de legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex, Papa Francisc a avut o atitudine constantă împotriva avortului sau a eutanasiei asistate.