Afazia este o boală care afectează capacitatea de comunicare și reprezintă tulburarea vorbirii care afectează exprimarea sau înțelegerea limbajului vorbit sau scris în absența unor modificări senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator, având drept cauză leziuni dobândite ale creierului.
Pacientul afazic nu mai este capabil să folosească limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele gândirii.
Există mai multe tipuri de afazie, în care diversele proprietăți ale limbajului pot fi mai mult sau mai puțin afectate, potrivit logopezi.ro
Cauze care pot provoca apariția Afaziei
- Manifestările clinice ale afaziei, privind natura și intensitatea tulburărilor, diferă în funcție de anumiți factori biologici, cum ar fi etiologia, vârsta, preferința manuală, sau sociali, respectiv gradul de școlarizare, caracteristicile inerente ale limbii vorbite, etc.
- Orice leziune a creierului care interesează zonele limbjului și legăturile dintre ele, datorate unor hemoragii sau infarcte, mai ales în teritoriul arterei cerebrale mijlocii pe partea stângă, unor traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale benigne sau maligne, primitive sau metastatice, boli degenerative, de ex.: Boala Alzheimer, afazia primară progresivă. A
- lte cauze ce pot determina apariția manifestarilor de tip afazic pot fi: bolile infecțioase ale creierului și meningelor: abcese cerebrale, encefalite (de ex.: Encefalita herpetică), precum si manifestarea unor crize de epilepsie.
Existența unei anumite categorii de afazii va conduce inevitabil la apariția unor tulburării de integritate a personalității și a unor tulburari de relaționare și integrare în mediul social a pacientului.
Diagnosticul afaziei se stabilește în urma examenului limbajului vorbit și scris, care cuprinde: vorbirea spontană, vorbirea repetată, denumirea obiectelor și situațiilor, înțelegerea cuvintelor și frazelor, lectura, scrisul spontan sau dictat, urmat de un examen neurologic amănunțit și de diverse metode de investigație neuroradiologice.
Severitatea şi acţiunea afaziei depind, printre altele, de localizarea şi gravitatea leziunii cerebrale, de competenţa lingvistică anterioară şi de personalitatea fiecăruia.
Unii bolnavi de afazie pot înţelege bine limbajul dar au probleme în a găsi cuvintele potrivite sau în a construi propoziţii. Alţii pe de altă parte, vorbesc mult dar ceea ce spun nu este sau este greu de înţeles pentru partenerul de discuţie.
