Astăzi
se împlinesc 24 de ani de când au fost demarate lucrările
la canalul navigabil Dunăre-Bucureşti, un proiect ambiţios al
Partidului Comunist Român, care a fost oprit brusc după
revoluţie. Anul acesta Guvernul a luat decizia de a relua
construcţia canalului. Costurile sunt estimate la 450 de milioane de
euro.
Guvernul
a aprobat anul acesta o hotărârea
prin care Canalul Dunăre-Bucureşti a fost preluat, de la Ministerul
Mediului, la Ministerul Transporturilor. Mai mult, acesta a fost
transformat - ca obiectiv de investiţie - din canal de irigaţie, în
canal navigabil. Ministerul Transporturilor a decis ca în
această vară să înceapă realizarea studiului de
fezabilitate, pentru a demara cât mai repede construcţia.
După
finalizarea canalului Dunăre-Bucureşti, va fi demarată construirea
a două porturi, în sudul şi estul Capitalei- în
localităţile 1 Decembrie şi Glina.
Conducerea
Companiei Naţionale a Canalelor Navigabile Constanţa a precizat că
lucrările la Canalul vor începe, cel mai probabil, în
2009, şi se vor finaliza în 2012. Costruile lucrărilor,
sistate în 1990, necesită investiţii de 450 de milioane de
euro, care ar putea să fie amortizate în termen de 14 ani.
Prin realizarea canalului, capitala va obţine o legătură
navigabilă directă cu principalele oraşe aflate de-a lungul
Dunării, precum şi acces direct la portul maritim Constanţa. Cu o
adâncime minimă a apei de patru metri şi jumătate şi o
capacitate de transport de până la 16 milioane de tone/an,
canalul va avea, potrivit proiectului, 73 de kilometri.
Ministrul
Transporturilor, Ludovic Orban susţine , însă, că singura
soluţie pentru dezvoltarea infrastructurii în următorii ani o
reprezintă contractele de concesionare, prin acest sistem ar trebui
să fie construit şi canalul.
În
anul 1984 Comitetul Politic Executiv al PCR a hotărât
construirea canalului navigabil Dunăre- Bucureşti. În
primăvara anului 1986. Nicolae Ceauşescu dădea startul lucrărilor.
De-a
lungul canalului s-au realizat cinci ecluze, cu locuri de acostament
pentru nave şi 4 noduri hidrotehnice. 25 000 de oameni au săpat şi
au ridicat coloşi de beton. Astăzi, functionale sunt doar lacul de
acumulare si microhidrocentrala de la Mihăileşti. Construcţia
canalului a fost oprită imediat după revoluţie, fiind realizate
circa 70% din lucrări.
Antena3
