Judecătorii Gabriela și Corneliu Bârsan au rupt tăcerea într-un interviu-eveniment acordat în exclusivitate lui Mihai Gâdea pentru "Sinteza Zilei".
Acum 8 ani, procurorii DNA năvăleau în casa judecătoareai Înaltei Curți de Casație și Justiție și a soțului acesteia, judecător CEDO. Justiția s-a pronunțat: NEVINOVAT!
Exact din casa percheziționată abuziv de procurori, Mihai Gâdea reface împreună cu familia Bârsan filmul unui coșmar de 8 ani.â
Ancheta în “dosarul Bârsan” a fost începută de procurorul DNA Viorel Cerbu și finalizată de procurorul Lucian Papici, care a semnat rechizitoriul, confirmat de adjunctul Sectiei I DNA Dănuț Volintiru.
În acest caz, DNA a acționat brutal și abuziv, efectuand o percheziție la locuința soților Gabriela și Corneliu Bârsan, in octombrie 2011, percheziție încuviințată de judecătoarea ÎCCJ Geanina Arghir.
Intrați cu bocancii în casa celor doi judecători, procurorii au fost avertizați că încalcă imunitatea diplomatică a judecătorului român la CEDO. Cu toate acestea nu s-au oprit și au efectuat interceptări ale soților Bârsan, pe mandat de siguranță naționala, și alte acte de urmărire penală, fără să aibă acest drept și fără să facă în prealabil, așa cum cere legea, solicitare de ridicare a imunității diplomatice.
"Au fost prezentate la momentul respectiv o serie întreagă de imagini care nu aveau niciun fel de legătură cu adevărul. Soție a distinsului profesor, decan al Facultății de Drept mulți ani de zile, extrem de iubit de către studenți, profesorul Corneliu Bârsan, la momentul respectiv judecător la CEDO. Din momentul respectiv începe un iad pentru o familie de oameni ai Dreptului care nu meritau acest lucru.
Veți afla povestea, drama, după opt ani de zile de tăcere. Opt ani de zile în care au preferat să nu scoată niciun cuvânt și să lupte în justiție pentru aflarea adevărului, pentru dreptate, pentru a arăta că nu aveau nimic ce să-și reproșeze", a spus Mihai Gâdea, în introducerea interviului.
MIHAI GÂDEA: De ce după opt ani? De ce acum?
GABRIELA BÂRSAN: Pentru că vine un moment când trebuie să închizi un cerc. Și în ceea ce ne privește pe noi doi trebuie să încheiem un capitol din viața noastră dedicată științei Dreptului. Și pentru că acel moment consider că trebuie să arate care este adevărata față a profesorului Bârsan și a judecătorului, încă, Gabriela Victoria Bârsan.
Am ales momentul pentru că am așteptat înainte de toate rămânerea definitivă a unei hotărâri care urma să stabilească dacă eram sau nu, ceea ce s-a dorit a se spune că sunt, un judecător corupt.
Ca judecător, am știut, știu și am să știu toată viața că justiția nu se poate înfăptui decât acolo în sala de ședință. Am înțeles să tac, am înțeles să sufăr, am înțeles să plâng în tăcere și am înțeles să-mi alin durerea alături de soțul meu în toți acești ani știind că va veni acest moment.
MIHAI GÂDEA: Era momentul în care dvs. ați fi putut să deveniți președinte la Înalta Curte de Casație și Justiție, se vorbea că judecătorul de la CEDO, 15 ani, cum nu a fost nimeni, Corneliu Bârsan, va ajunge ba președintele Curții Constituționale, ba ministru al Justiției. Și apare această poveste, iar pentru oamenii care cumva încearcă să înțeleagă lucrurile nu părea nicio coincidență. Cum a fost momentul în care ați auzit că cineva vă bate în ușă?
GABRIELA BÂRSAN: Ca în fiecare zi, în cei 15 ani, cât eu am ales să rămân în țară, și soțul meu împreună cu copilul meu să locuiască la Strasbourg, mă întorceam de la birou. Întâmplarea a făcut însă ca în acea zi să nu plec direct spre casă și să mă opresc unde aveam o programare.
Niciun moment nu am știut ce se va întămpla. Când am ajuns acasă n-am apucat decât să-mi pun un halat pe mine și la vremea respectivă aveam o menajeră care mă aștepta acasă și urma să plece și care foarte speriată a venit la mine și mi-a spus că la poartă este cineva și filmează.
Am rămas surprinsă și am zis cine poate să filmeze la poarta mea la acea oră. 'Nu, doamnă, sunt mai mulți și filmează'. Motiv pentru care, pe acea ușă și pe care eu nu o foloseam și nu o folosesc nici în ziua de azi, pentru că era mai aproape am zis să deschid ușa și să văd cine e la poartă. Dar nu am apucat.
în fața mea a apărut o persoană extrem de înaltă, un bărbat care - și acesta e un moment pe care nu am să-l uit toată viața - înainte de a spune orice mi-a aruncat în față o legitimație extrem de mare, exact ca în filmele americane.
CORNELIU BÂRSAN: Procurorul era un fost student de-al meu.
GABRIELA BÂRSAN: Mi-a spus că a venit pentru a efectua o percheziție. La vremea respectivă eram judecător de 36 de ani, judecător care judecase cel puțin 15 ani și în materie penală Reacția nu a fost firească, pentru că eu l-am poftit în casă. Nici măcar nu l-am întrebat în ce bază urmează să facă o percheziție.
Atât îmi doream, să râmân în picioare să pot gestiona ceea ce voiam să știu că urma să se întâmple. Pentru că modul în care s-a intrat în casă, cu acordul meu, chiar colegial. m-a determinat să cred că poate urma să aibă loc o discuție sau urma să mi se spună despre ce este vorba. Nu, urma nimic din cele ce v-am spus, ci doar am fost întrebată unde îmi țin bijuteriile.
MIHAI GÂDEA: Dvs., ca oameni de drept, probabil identificați multe abuzuri. Eu, ca jurnalist, identific cel puțin două: în primă instanță v-au intrat în casă să instaleze echipamente de filaj, camere video, microfoane și al doilea abuz este faptul că vin să facă o percheziție în această casă.
GABRIELA BÂRSAN: Abuzul la care faceți referire s-a dovedit în acea seară. Ei când au purces la această percheziție aveau ferma convingere că fac ceea ce trebuie să facă, uitând însă că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Noi nu ne-am ascuns după imunitate. Abuzul pleca de la faptul că dacă s-ar dorit într-adevăr eradicarea uni eventual fenomen de corupție, în mod sigur s-ar fi știut că o pecheziție nu se putea face.
MIHAI GÂDEA: Cât v-au urmărit în casă? Cât v-au filat, v-au înregistrat?
GABRIELA BÂRSAN: Este greu să spun câte luni, dar vă pot spune că au urmat luni în care în acestă casă eu am umblat numai pe întuneric. Eu deja realizasem, din discuțiile pe care le-am avut cu persoanele care mi-au intrat în casă, că ceva nu era în regulă. Și vă dau un mic exemplu: Într-unul dintre dormitoare țineam, în camera care era destinată să fie a fiului nostru, o componentă a primului computer pe care el l-a avut.
Deci nu era funcțională. Cum umblau peste tot și curiozitatea mea era că nu căutau ceea ce se caută în mod firesc, laptopuri, calculatoare, eu deja începusem să reacționez ca un judecător și le-am spus să știți că eu nu am calculator. Și răspunsul a fost foarte prompt: știm!
Când s-au uitat la acea componentă le-am spus că este nefuncțională. 'Știm, doamnă!'. De unde aveau să știe? Eu pun o întrebare retorică.
MIHAI GÂDEA: E adevărat că v-au anesteziat câinele tocmai ca să poată să pătrundă în casă, înainte de pecheziție?
GABRIELA BÂRSAN: Sunt vecini care mi-au spus. O vecină a venit și i-a spus femeii care mă ajuta la acea dată cât de mult a urlat Hector, era numele cățelului meu, într-o seară și că a văzut mișcare în fața porții. (...)
Au mers la bijuterii, în dormitorul meu. Înainte de a-i conduce le-am spus să nu aveți un șoc, eu sunt o femeie care colecționează obiecte Swarovski și pe care le țin în cutiuțele lor.
Și la un moment dat am auzit unde este inelul cu diamant. Și am zis 'care inel cu diamant?, '- Lasă, că știți dvs.!' I-am spus că eu nu am bijuterii cu diamant. Prin accesoriile mele au găsit un șirag de perle, de fapt, mărgele tip-perlă. Și atunci m-au întrebat de unde am acel șirag.
N-am apucat să răspund eu pentru că menajera care era în casă a spus 'le-a cumpărat cu mine doamna, de la Strasbourg. Nu s-au mulțumit cu răspunsul acesta. 'Unde sunt celelalte?' '- Care celelalte?' Au fotografiat șiragul L-au luat și le-au băgat înt-un plic.
N-am știut mult timp de ce. Ulterior aveam să citesc într-o ordonanță că acele mărgele le primisem cu titlu de mită în anul 2010. În mintea mea începuse întrebarea când am purtat eu mărgele acestea? La ieșirea la pensie a unei colege, președinta Secției de comercial, unde în poze apăream cu mărgelele în anul 2009.
MIHAI GÂDEA: Era dovada cât se poate de clară că dvs. aveați mărgelele respective înainte de anul cu invenția, în care se pretindea...
Doamna judecător, probabil că mulți ascultă aceste detalii cu stupefacție. Întrebarea principală, fundamentală este DE CE?
GABRIELA BÂRSAN: Pentru că urma probabil să-mi depun candidatura pentru o altă funcție la nivelul Înaltei Curți.
MIHAI GÂDEA: Ați fost scoasă practic din cursa pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție în felul acesta?
GABRIELA BÂRSAN: Categoric, DA! Dar mi-am încheiat mandatul de președintă de secție chiar și cu această înscenare care mi s-a făcut. Altfel spus, eu nu am lipsit de la birou nicio zi.
MIHAI GÂDEA: Cât ați putut să faceți acest lucru?
GABRIELA BÂRSAN: Până în 2014, până când în timpul vacanței judecătorești, am aflat de la presă, pentru că este o metodă folosită de DNA de a anunța anumite evenimente într-o perioadă în care lucrurile sunt degajate. Și eu am aflat că s-a dispus trimiterea mea în judecată. Cum știam foarte bine legea, știam că din acea zi eu nu mai eram judecător.
MIHAI GÂDEA: Și timp de patru ani ați fost supendată!
GABRIELA BÂRSAN: Din păcate, ceea ce s-a întâmplat cu mine s-a răsfrânt și asupra soțului meu - și spun asta cu durere - sub forma unei etichete.
CORNELIU BÂRSAN: Din informațiile pe care le-am căpătat ulterior se pare că și eu am fost o țintă. Și o spun pentru prima oară public. Ținta este cu totul nejustificată pentru că eu mai aveam aproape doi an de mandat. Dar s-a spus că trebuie să plec mai devreme. Am informații de la persoane demne de încredere în acest sens.
MIHAI GÂDEA: Voiau pe altcineva să ducă la CEDO?
CORNELIU BÂRSAN: Da, probabil!
GABRIELA BÂRSAN: O fostă studentă a soțului meu, care înainte de a exploda acest scenariu prost scris, a făcut public în cadrul unei facultăți că va ajunge mai repede decât se crede judecător la Curtea Europeană. Deci cineva știa ce urma să se întâmple.
CORNELIU BÂRSAN: Dar, nu de capul ei, să ne înțelegem. O spun cu toată răspunderea. O fostă studentă pe care am ajutat-o și a făcut public lucrul acesta.
GABRIELA BÂRSAN: Iar ea a fost stagiara mea ca judecător. (...) Am fost chemată de ziua mea, tot o metodă a DNA-ului pentru a duce la limită teroarea, ca să mi se prezinte extinderea de la o presupusă faptă la cinci, cele mai grave fapte de corupție. Singura care mai lipsea să mi se pună în cârcă, și am făcut-o public și în ultimul cuvânt de inculpată, ar fi fost spălarea de bani. În rest, mi s-au pus toate.
În acea zi eu credeam că voi fi chemată pentru a mi se spune că s-a clasat cauza, cum toată lumea considera, mai ales după ce Curtea Europeană dăduse hotărârea care o dăduse pe 29.11.2011, și prin care se constatase abuzul și încălcarea imunității de jurisdicție, procurorul de caz, în momentul în care m-a văzut, mi-a întins mâna și mi-a spus așa: 'Am cele mai bune referințe despre dvs. profesional'. Și întrebarea mea a fost: Și atunci ce caut aici domnule procuror?'
Știți care a fost răspunsul procurorului? Trebuie să fac un gest (se uită în sus, n.r.) 'Nu este vina mea!' În acel moment am realizat că de fapt nu mai am nicio șansă.
Continuarea interviului, în materialul video:
