"În bine nu sunt schimbări. Din păcate, unii s-au degradat, necesitând suport. E un semn de pronostic prost. Din câte ştiu eu, ar mai trebui vreo doi pacienţi, dintre cei cu evoluţii mai bune, să intre la sală pentru sindromul de compartiment. Sunt persoane în stare gravă, dar conştienţi, beau, mănâncă, vorbim cu ei. În stare critică înseamnă că soarta lor este extrem de gravă, prognosticul la fel, pot muri în orice moment. Acuma, sincer vorbind, este "terenul pacientului", care nu poate fi controlat. Perioada critică poate să dureze foarte mult. Depinde de fiecare pacient în parte. Pentru cei aflaţi în Terapie Intensivă lucrurile nu sunt foarte favorabile, pentru ceilalţi, ei sunt stabili. Un pacient cu arsuri pe 20% este un caz mai grav decât arsuri pe 70% din corp. Dar e foarte important ce se întâmplă în profunzimea plămânului."
"Momentan nu avem nevoie de ajutor, ţin să mulţumesc nenumăratelor persoane care ne-au venit în ajutor, inclusiv voluntarilor veniţi peste noapte, asistentelor de la alte spitale, a fost o surpriză extraordinară."
