Referindu-ne la jocurile video, există mai
multe ?istorii?: una legată de cele mai celebre sau de platforma folosită
pentru ele, adică istoria unei industrii; una a oamenilor care au făcut această
industrie să existe, de la Ralph Bauer la Nolan Bushnell sau Shigeru Miyamoto.
Există istoria impactului jocurilor video în viaţa utilizatorilor, sau pe
criterii regionale. Oricum ar fi, în viaţa omului secolului XXI, ?gaming-ul?,
cum i-au spus americanii, creatorii fenomenului, acaparează zile, nopţi şi
vieţi întregi.
În anul 1952, Alexander S.Douglas punea piatra
de temelie a ceea ce este astăzi un fenomen de masă cu şanse de dispariţie 0
(zero). El a elaborat primul joc pentru computer, Noughts & Crosses (X şi O), ca parte a dizertaţiei pentru
doctoratul susţinut la Universitatea din Cambridge. Jocul rula pe computere
EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Calculator) şi stă la baza unei
industrii deosebit de profitabile, aşa cum se poate vedea astăzi. Totuşi,
primul pas din istoria jocurilor video le aparţine inginerilor Thomas T.
Goldsmith Jr. şi Estle Ray Mann, responsabili pentru cel mai vechi joc pe
calculator, o simulare de rachete pe radar, creat în 1947. O cerere de
înregistrare a ideii Cathode Ray Tube
Amusement Device a fost înaintată la 25 ianuarie 1947 şi patentată în data
de 14 decembrie 1948.
În 1958, inginerul William A.Higginbotham,
care contribuise anterior la construirea bombei atomice, a realizat şi ceva
inofensiv, cel puţin la prima vedere: primul joc interactiv: Tennis for Two. Astfel, la Upton, New
York, la zilele porţilor deschise ale Brookhaven National Laboratory,
vizitatorii au fost surprinşi cu acest joc, care a rămas ascuns pentru ochii
marelui public până în 1981, când a fost subiectul unui proces. Un avocat l-a
descoperit când încerca să spargă monopolul companiei Magnavox, care deţinea
patentul pentru jocuri video. Tennis
for Two, produs pe un
osciloscop, afişează un teren de tenis simplist din lateral, controlat
de un computer analogic şi este format din rezistoare, condensatori, relee şi
tranzistori.
1962. Prestigioasa MIT, Massachusetts
Institute of Technology, îşi aduce obolul în lumea jocurilor prin Steven
Russell, a cărui creaţie Spacewar!
rula pe un masiv computer PDP-1, Programmed Data Processor-1. Jocul de simulare
spaţială se extinde rapid către alte universităţi şi centre de cercetare, iar
mulţi specialişti consideră că acesta este primul joc cu adevărat interactiv
pentru calculator, dar şi printre cele mai importante. Spacewar! este multiplayer şi implică multe controale complicate,
proiectile, ?resurse limitate? (combustibil), un nivel superior (hiperspaţiul),
setări diverse, hărţi mobile. A rămas, timp de un deceniu, cel mai complicat şi
creativ joc video.
Şase ani mai târziu, Ralph H.Bauer depune
documentaţia pentru patentul Television
Gaming and Training Apparatus. În 1973 obţine înregistrarea şi, mai târziu,
vinde ideea către Magnavox. Aceştia folosesc patentul pentru a chema în
judecată alţi producători de console şi a le solicita drepturi de autor. 1971. Nolan Bushnell creează primul joc
arcade funcţional cu monede, Computer
Space. Această consolă pătrunde în baruri şi cafenele, dar nu a atins
niciodată recordul de vânzări în aceste spaţii. În 1972, Bushnell fondează
compania Atari şi îl angajează pe Al
Alcorn ca asistent pentru elaborarea de noi jocuri. Sub egida Atari, apare
consola cu monede Pong, ce atinge o
popularitate incredibilă.
În acelaşi an, Magnavox lansează pe piaţă
prima consolă ?pentru acasă?, Odyssey.
Creaţia lui Bauer conţine 12 jocuri, dintre care cel mai cunoscut astăzi este Ping Pong. În timp, Bauer devine
cunoscut ca ?părinte al jocurilor video?.
Abia în 1975 lansează şi Atari o versiune Pong pentru acasă. Alături de consolele
pentru baruri, compania câştigă teren şi prestigiu, iar tot mai mulţi
programatori îşi doresc să se reprofileze pe creaţia de jocuri în cadrul noii
industrii. Un an mai târziu, Bushnell vinde Atari către Warner Communications
pentru suma de 28 milioane de dolari, asta ca să ne facem o idee despre
amploarea industriei după doar câţiva ani. Capitalul obţinut după preluare a
fost binevenit pentru producţia Atari
2600. Bushnell rămâne director executiv însă, foarte curând, regretă
decizia vânzării şi o consideră greşeala vieţii sale.
1976. Apare Death Race, tip arcade, în care jucătorii trebuie să calce cu
maşinile cât mai mulţi zombie. Sigur că violenţa jocului a dat naştere la
primele controverse în ceea ce priveşte jocurile video. Creat după un film ?
Death Race 2000 - nu a avut succes, doar 500 de exemplare
fiind vândute.
Odată cu apariţia lui Channel F (Faichild Video Entertainment System) ia naştere seria de
jocuri ROM (read-only memory) cu cartele, în locul celor vechi cu circuite
dedicate. În 1977, după acelaşi model, apare Atari 2600. În 1978, industria ia un avânt sporit: Magnavox
lansează Odyssey 2, prima consolă cu
tastatură complexă ? 49 de butoane. Japonezii de la Taito invadează piaţa cu Space Invaders, joc deosebit de popular
la el acasă. Într-atât de popular, încât avalanşa de jucători a provocat o
criză a monedelor. Departamentul de Stat al Apărării SUA solicită Atari crearea
unui simulator de luptă, pornind de la jocul Battlezone, primul joc cu tancuri. Poate din această cauză, dar şi
din alte diferende cu Warner, Nolan Bushnell părăseşte Atari şi îşi deschide un
restaurant ? Pizza Time Theater, devenit ulterior parte din lanţul Chuck
E.Cheese.
Din ce în ce mai nemulţumiţi de salariile
banale, softiştii Atari protestează. Patru dintre ei fondează în 1979 compania Activision, cu un obiect de activitate
uşor modificat: exclusiv softuri, fără console sau arcade. Cei patru încep prin
a realiza jocuri pentru Atari 2600.
În 1980, japonezii de la Namco dau lovitura pe piaţa americană cu Puck-Man. Simţind că utilizatorii ar putea asocia numele cu cel al
unui personaj mult prea agresiv (Puck este un spirit mitologic malefic preluat
şi de William Shakespeare în Visul unei nopţi de vară),
distribuitorii au decis să schimbe numele jocului în Pac-Man. A avut un success uriaş, iar Pac-Man este primul personaj
de joc video cu propriul nume.
Povestea continuă cu Donkey Kong, marca celebrului Nintendo.
Creaţie a lui Shigeru Myamoto, personajul Mario
introduce patru nivele de dificultate, cu? trei mai multe decât orice alt joc
precedent. Donkey Kong, lansat în 1981, este doar primul dintr-un lung şir de
succese majore ale companiei, un lider de piaţă şi astăzi.
1982. Microsoft
nu poate sta departe de o asemenea oportunitate, aşa că lansează prima versiune
de Flight Simulator (Simulatorul de
Zbor). Bătrânii industriei, Atari, au de suferit însă. Ei caută să se reafirme
cu ET The Extra Terrestrial, după
filmul omonim spărgător de box-office. Jocul este proiectat, programat,
realizat şi testat în şase săptămâni, pentru a prinde boom-ul de Crăciun. Atari
trimite către magazine 5 milioane de copii. Din păcate, cutiile se prăfuiesc o
perioadă pe rafturi, apoi sunt returnate producătorului. Umilit de acest fiasco
total, Atari trimite ET la gunoi.
Răzbunarea
Generalului Custer. În 1983, Organizaţia Naţională a
Femeilor SUA protestează împotriva jocului pentru adulţi Custer?s Revenge, clasificându-l drept rasist, pornografic şi
misogin. Realizat de Mystique pentru
Atari 2600, copia virtuală nudă şi excitată a Generalului Custer urmăreşte
nişte săgeţi în căutarea unei americane native legate de un stâlp. Cu toate că
face valuri, jocul nu se vinde.
Anul continuă dramatic în industrie, pentru că
piaţa este inundată de producători şi jocuri care nu aduc multe noutăţi. De
fapt, cele mai multe sunt nişte palide imitaţii ale best-sellerurilor. Piaţa se
prăbuşeşte cu zgomot; în cel mai bun caz, companii precum Mattel şi Warner
Communications (Atari) îşi închid diviziile de gaming. În cel mai rău caz,
falimentul a fost finalul multor companii de profil.
Deşi Electronic
Arts oferea o soluţie valabilă pentru perioada neagră ce a urmat, aceasta
nu a fost luată în seamă decât după 20 de ani. MULE, un joc multiplayer, a fost inovaţia unei minţi vizionare,
Danielle Bunten Berry (născută Daniel Bunten), care considera că multiplayer
înseamnă viitorul jocurilor video. Cei rămaşi în picioare şi-au continuat
cercetările. Nintendo lansează în 1984 The
Famicom, consolă ?pentru acasă?, deosebit de populară.
1985. Matematicianul rus Alexei Pajitnov inventează
Tetris, pornind de la un joc de
puzzle autohton, Pentominos. Simplu şi obsedant, aduce aminte de Pong. Timp de
şase ani, Pajitnov nu a câştigat de pe urma jocului mai mult decât un salariu.
URSS s-a ocupat de distribuţia Tetris în SUA şi restul lumii, aşa că
matematicianul a obţinut drepturi de autor în 1991, după căderea blocului
sovietic, cu intervenţii ale guvernelor britanic şi sovietic, ale Partidului
Comunist, chiar şi a lui Gorbaciov.
1986. Nintendo
Entertainment System este pus în vânzare în SUA. Efectele sonore, culoarea,
viteza sporită sunt exact ce caută publicul american, uşor de plictisit. NES obţine vânzări record. Nici Sega Master System nu este departe de
aceste performanţe: include o pereche de ochelari 3D, care transpun cu adevărat
utilizatorul în lumea jocului video.
Urmează o perioadă de acalmie, iar în 1989,
creatorul Will Wright încearcă să vândă Sim
City unei companii de profil, oricare. Nu este însă băgat în seamă, aşa că
decide să îşi finanţeze ideea. Jocul se vinde fantastic, urmând ca şi alţi
?pui? să ramifice succesul: Sim Farm,
Sim Earth, Sim Tower, Sim Town şi
aşa mai departe. Userii pot crea şi conduce un oraş virtual, în numeroase
aspecte.
Un joc similar, Populous, creat de Peter Molyneux, aduce pentru prima oară
conceptul de ?god game?, unde userii controlează şi îndrumă locuitorii lumilor
pe care le imaginează. Inspirat de rezultatele favorabile, Molyneux mai realizează
şi alte jocuri populare ? Dungeon Keeper,
Syndicate şi Black and White.
Sega nu stă nici ea degeaba şi aduce prima consolă 16-bit, Sega Genesis. Campania de marketing din
spatele lansării s-a ridicat la nu mai puţin de 100 de milioane $. Cât despre Nintendo, ei îşi surclasează numeroşi
competitori cu banala grafică monocromă a lui Game Boy. Sistemul simplu şi ieftin câştigă inimile a numeroşi
adolescenţi, de-a lungul anilor. Compania răspunde însă şi provocării celor de
la Sega, pentru că în 1990 upgradează Nintendo
Entertainment System la 16-bit Super
NES. Se vinde bine, dar viteza microprocesorului este mai redusă faţă de
versiunea rivală Genesis.
- va urma -
În
următorul episod, despre era violenţei în jocurile video. TOP 10: Jocuri care
au făcut istorie. Jocuri de strategie. Nolan
Bushnell: Jocurile din ziua de azi? Gunoi curat! De la pasiune la
obsesie. Minţi criminale şi jocurile care le inspiră.
Ella Moroiu, Antena3.ro
