În mod normal, deponenții trebuie să comunice din timpul vieții rudelor sumele pe care le țin în bănci, ca banii să nu rămână nerevendicați de urmași.
De regulă, băncile nu vorbesc despre aceste economii, și din motivul că nu știu exact care este starea deponentului, respectiv dacă acesta mai este sau nu în viață.
Ceea ce știe banca este că există o categorie de depozite „dormante”, de care deponentul nu s-a mai interesat de ceva timp, nu a mai făcut alimentări, interogări de sold etc. În portofoliile băncilor, acestea dețin o pondere de câteva procente sau chiar sub 1%.
Potrivit BRD, contul deponentului care a decedat poate fi blocat atât dacă cineva prezintă certificatul de deces al acestuia, dar și dacă banca află din mijloacele de informare în masă în legătură cu acest deces.
„Banca nu poate dezvălui însă existența depozitului. Se respectă secretul bancar”, au comunicat reprezentanții BRD.
„Persoana împuternicită are dreptul să intre în posesia extrasului de cont și poate efectua, după caz, operațiuni de depunere/retragere. Împuternicirea este valabilă numai pe timpul vieții titularului”, potrivit CEC Bank. După moartea titularului, banii pot fi ridicați doar de moștenitori.
Teoria bancară spune că sumele nu pot rămâne nerevendicate, chiar dacă moștenitorii nu știu exact unde se află depozitul. În mod normal, odată ce se deschide procedura de succesiune, notarul public poate face o solicitare către fiecare bancă în parte, pentru a îl identifica. Situația din practică este însă cu totul alta.
Reprezentantului unei uniuni notariale a declarat că nu a întâlnit niciodată un caz în practică, prin care toate băncile să fie interogate.
