Reporterul Vlad Ungar povesteşte cum au fost cele patru zile din Croaţia, de unde a prezentat pentru Antena 3, cele mai noi informaţii şi imagini din mijlocului dezastrului provocat de cutremurul de acum cinci zile.
''Înainte de toate, a fost un adevărat maraton jurnalistic. Patru zile am stat acolo. Am fost singura echipă de jurnalişti din România care a transmis de acolo, din mijlocul dezastrului. În momentul în care am ajuns, ne-am dus la hotel, ne-am cazat, am dormit câteva ore şi a fost o nouă replică, un nou pentru care nu eram pregătiţi. Sigur, au mai fost cutremure şi în România, le-am resimţit şi în Bucureşti, însă e cu totul altfel acolo.
''Aceste imagini pe care le vedeţi acum sunt filmate în Petrinja, e un oraş în care sunt foarte multe clădiri, la fel ca în Capitală, construite la finalul anilor 1800, început de 1900, care nu au fost consolidate niciodată. Asta ar fi principala problemă. În momentul în care a avut loc acel cutremur, s-au prăbuşit pur şi simplu, îmi povesteau oamenii. Au văzut cum cad acele clădiri. Au fost momente extrem de tensionate pentru localnici. Stăteam de vorbă cu un pompier croat după o intervenţie pe care am filmat-o acolo şi îmi spunea, că ei sunt pregătiţi să intervină la inundaţii, să scoată oamenii din ape. Sunt pregătiţi să intervină la incendii, să stingă focul şi să îi salveze, însă, oricât de multe antrenamente au făcut, nu ştii ce să faci când se cutremură pământul, asta îmi spuneau. S-au văzut printre tone de moloz. S-au prăbuşit cartiere întregi din acel oraş.
''Cam asta am vedea şi în România, chiar mai rău decât atât''
Acel cutremur despre care se tot vorbeşte şi care s-ar putea întâmpla, practic şi în România. În momentul în care a ajuns acolo, ne-am gândit, că dacă în România ar fi un seism cu o magnitudine asemănătoare cu cea de acolo, cam asta am vedea şi în România, chiar mai rău decât atât.
Un lucru pe care l-am învăţat în zilele petrecute acolo de la croaţi, localnicii ne-au învăţat, după ce au apărut cutremurele acestea puternice, să dormim îmbrăcaţi. Aşa am stat în această deplasare.
''Am dormit îmbărcaţi, pregătiţi oricând să ieşim din clădire, ca să nu ne punem viaţa în pericol''
E una din lecţiile pe care le-am învăţat acolo.
Dincolo de durere, de morţi, şapte persoane decedate, pompierii mai caută şi acum sub dărâmături, oamenii au învăţat să fie solidari unii cu ceilalţi, oricât de mare a fost dezastrul, chiar dacă unii au rămas de Anul Nou în stradă, pentru că nu mai aveau case, au învăţat să se ajute unii pe alţii.
(...) Ceea ce mi-au spus pompierii croaţi este că a fost noroc, dacă îi putem spune aşa, că acest cutremur nu a avut loc noaptea, fiindcă ar fi fost, întradevăr, mult mai mare numărul morţilor. A fost ziua. Unii dintre ei, cei bătrâni îmi spuneau că în momentul în care au auzit scrâşnetul pereţilor şi-au dat seama că e cutremur. Unii au ieşit pe fereastră, alţii au ieşit pe uşă, dându-şi seama, că tot ce trebuie să facă e să iasă cât mai repede din imobil.
Mai sunt cutremure în acea zonă. Bătrânii povesteau că au mai fost cutremure, în urmă cu 30-40 de ani, însă, aşa ceva, nu au mai văzut. Sau, efectele pe care le-au văzut acum, clădirile prăbuşite, nu au mai văzut niciodată.
Am fost chiar în locul epicentrului unde s-a mişcat pământul, foarte aproape de localitatea Petrinja. Am văzut şi noi cu ochii noştri şi nu e deloc simplu pentru nimeni.
''România a ajutat foarte mult cu ridicarea unei tabere pentru sinistraţi''
A fost o echipă de pompieri care a plecat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, au ajuns acolo cu ajutoare şi pregătiţi să intervină. Chiar i-am filmat în momentul în care au ajuns. România a întins o mână de ajutor şi trebuie să spunem asta.
În momentul în care pompierii români au ajuns acolo, prioritatea era ridicarea unei tabere pentru sinistraţi. La asta a ajutat foarte mult România, peste 100 de paturi, saltele, corturi.
''Am prins trei replici puternice''
Trei replici am prins. Trei replici puternice şi alte două replici ziua, în ultima noastră zi acolo, chiar în prima zi din an, pe 1 ianuarie. Eram în tabăra de sinistraţi şi mi s-a părut că trece metroul. Apoi ne-am dat seama că nu suntem la Bucureşti, ci e un nou cutremur. Oamenii s-au oprit, s-au uitat unii la ceilalţi. I-am văzut pe bătrâni făcându-şi cruce. Nu e deloc simplu.
''Nu mi-a fost frică''
Nu aş spune că mi-a fost frică, aş spune că am încercat să ne facem cât mai bine treaba, să acoperim jurnalistic vorbind, dincolo de dramatismul evemimentului, subiectul cât se poate de bine, să avem măturiile oamenilor şi să înţelegem ce s-ar putea întâmpla în România şi ce am puta să învăţăm de acolo, dincolo de lacrimi, de durere şi de pierderile lor.
Oamenii mi s-au părut în stare de şoc. În primele zile în care am filmat erau în stare de şoc. Am surprins în imagini oameni care stăteau în faţa unui maldăr de pământ, din ce a mai rămas din casele lor şi nu le venea să creadă, că aia e casa în care au locuit 20, sau chiar 30 de ani. Extrem de şocaţi. Totul s-a întâmplat în cinci secunde, foarte repede. Unii dintre ei erau pe stradă în momentul seismului şi nu au putut să meargă în casă, nici măcar să îşi ia hainele, obiectele personale, aşa că s-au dus cu hainele de pe ei într-o tabără de sinistraţi şi au înţeles că din acel moment trebuie să înceapă o nouă viaţă, pentru că sunt vii şi nu le-a mai rămas nimic.
Imagini apocaliptice după cutremurul din Croația. Cum arată o casă distrusă în doar cinci secunde
