Pe toată perioada verii, milioane de turişti
caută relaxarea, vacanţa, odihna, dar şi locuri inedite - tărâmuri şi
civilizaţii străvechi, născute în antichitate şi rămase, într-o formă sau alta,
prezente pe faţa Terrei. Imperiile s-au născut, au cunoscut gloria, apoi au
dispărut. În majoritatea cazurilor, au străbătut secolele, până la noi, doar
ruine. De cealaltă parte, cele mai norocoase metropole sunt şi astăzi pline de
viaţă. Despre oraşe în ruină, oraşe vii şi istoria lor milenară, citiţi în
aceste zile la Antena3.ro. Momente nesigure din
istoria prezentă ne împiedică deocamdată să vizităm unele dintre oraşele pe
care le-am ales, însă uneori chiar şi călătoriile virtuale ne duc departe de
stresul cotidian. Pentru restul, agenţiile de turism au oferte cât se poate de
variate şi atrăgătoare.
PERSEPOLIS
Persepolis, تخت جمشيد, Tacht-e
Dschamschid, ?Tronul lui Dschamschid?, sau Parseh, a fost capitala Imperiului
antic Persan, întemeiat în secolul VIII î.Hr. în timpul dinastiei ahemenizilor.
Construcţia oraşului de încoronare a regilor perşi a fost iniţiată de Darius I, continuată de Xerxe I şi finalizată de Artaxerxe. Dupa
330 î.Hr, odată cu căderea în faţa lui Alexandru cel Mare care îl distruge,
superbul oraş încetează să mai joace vreun rol în istorie. Doar basoreliefurile
palatelor din Persepolis, capodopere ale artei ahemenizilor, au rămas să
vorbească despre gloria antichităţii. Când capitala a fost mutată de la
Pasargadae la Persepolis, la poalele muntelui Kuh a fost construită o terasă
rectangulară de 15 hectare, din blocuri mari de piatră. Palatul ridicat pe
această terasă era de inspiraţie babiloniană, cu curţi interioare şi
coridoare exterioare lungi şi cu o sală a tronului pătrată, cu o latură de 43,5
metri. 1296 de coloane susţineau plafonul din lemn de cedru. Scara monumentală
de acces în palat, largă de 7 metri şi cu 106 trepte, ducea la o altă terasă,
cu dimensiuni ce amintesc de templele egiptene. Ruinele ce au supravieţuit au
fost declarate patrimoniu UNESCO.
HIERAPOLIS
? ORAŞUL SACRU
Orice turist ajuns în Turcia a auzit de
terasele de la Pamukkale, ce fascinează prin cascadele turcoaz împletite cu calcarul
de un alb sclipitor. Dincolo de relieful spectaculos stă istoria unui ?oraş
sacru?: Hierapolis. Întemeiat de regele Eumenes al-II-lea din Pergam, în
perioada romană oraşul a cunoscut o înfloritoare. Izvoarele termale de aici,
alături de poziţia strategică pe drumul mătăsii, au contribuit la o dezvoltare
rapidă. Afectat de numeroase cutremure, oraşul avea să fie reconstruit de mai
multe ori. Astăzi, putem admira aici Teatrul, Biserica Bizantină, Drumul de
marmură, Templele, Necropolele, Poarta Bizantină şi Arcul lui Domiţian. De un deosebit interes se bucură mormântul apostolului Filip,
care şi-a petrecut aici ultimii ani de viaţă, construit după un plan
sofisticat, pe un deal din afara oraşului.
POMPEI
? O CIVILIZAŢIE ÎNGROPATĂ ÎN LAVĂ
În urma erupţiei vulcanului Vezuviu în anul 79
d.Hr., oraşul roman Pompei a fost distrus şi acoperit de un strat gros de circa
şapte metri de lavă şi cenuşă, fiind pierdut timp de aproape 1700 de ani. În
1748, a fost redescoperit întâmplător, după ce mai întâi Herculaneum, o altă
localitate distrusă de aceeaşi erupţie, fusese descoperită cu zece ani înainte.
Cercetările arheologice au scos la iveală o imensă cantitate de informaţii
detaliate despre viaţa citadină în Imperiul Roman, pe o suprafaţă de 66 de
hectare. Lucrările de decopertare s-au extins mai bine de un veac, aducând la
lumină clădiri, statui, fresce, mozaicuri, portaluri şi obiecte de cult. În
prezent, Pompei este una dintre cele mai importante atracţii turistice ale
Italiei, dar ar fi bine să vă grăbiţi: deceniile de neglijenţă, milioanele de
paşi ale turiştilor şi efectele degradante ale intemperiilor ameninţă serios
cel mai faimos sit arheologic din lume.
PETRA,
ORAŞUL TRANDAFIRIU
Aflată în inima Iordaniei, πέτρα, البتراء sau Al-Batrā
(Piatra) a fost declarată una din cele şapte noi minuni ale lumii. Zona a fost
locuită cel puţin din 1200 î.Hr., însă o datare mai exactă a vechimii oraşului
antic nu a putut fi realizată. Edomiţii sunt cei care au întemeiat regatul Edom
(roşu), pe al cărui teritoriu s-a ridicat Petra. Populaţia semitică nomadă a
numit regatul după culoarea stâncilor din regiune. În 312 î.Hr., nabateenii, un
trib din nordul Arabiei, cuceresc Edomul şi stabilesc capitala la Petra. Oraşul
se întinde de-a lungul poalelor Muntelui Hor, străbate un lung defileu, apoi se
desfăşoară pe laterala estică a văii Arabah, cunoscută sub denumirea de ?Wadi
Araba? - larga vale ce se întinde de la Marea Moartă până la Golful Aqaba. Arhitectura
Petrei este săpată aproape în întregime în piatra muntelui pe care se sprijină
majoritatea clădirilor. Reuşita construcţiei unui oraş în plin deşert s-a
datorat ingeniozităţii nabateenilor: ei au creat o oază artificială,
beneficiind astfel de rezerve de apă. Scurtele rafale de ploaie erau
direcţionate abil printr-un sistem de bazine, cisterne din piatră şi şanţuri,
cu ajutorul cărora locuitorii puteau depăşi perioadele de secetă.
ARKAIM,
UN MISTER RUSESC
În 1987, oameni de ştiinţă ruşi intenţionau să
creeze un imens rezervor de apă pentru irigarea unei regiuni din Urali, proiect
ce implica o desfăşurare de fonduri însemnate ? multe milioane de dolari. Însă
planurile au căzut, iar barajul nu a mai fost construit în momentul în care a fost
descoperit un loc enigmatic în valea Arkaim - Аркаим, care a adăpostit acum peste 4000 de ani un popor cu o tehnologie
şi cunostinţe mult superioare altor popoare din epocă. Contemporan cu
Babilonul, poate fi observat de sus, iar arhitectura nu seamănă cu alte sate
construite în aceeaşi perioadă în Urali. Toate casele erau echipate pentru a
rezista unei substanţe ignifuge, iar condiţiile par a fi fost de-a dreptul
moderne: sistem de aerisire pentru zonele de stocare a hranei, apă potabilă în
puţ pentru fiecare gospodărie, reţea de scurgere a apei, cuptoare şi ustensile
de bucătărie elaborate. Construcţiile sunt dispuse în cercuri concentrice
împrăştiate în vale, însă nu se ştie în ce scop. Cert este că aici au loc
fenomene geofizice neobişnuite, cum ar fi variaţiile câmpului magnetic în
interiorul cercurilor.
SANCHI
? MONUMENT BUDIST
Desemnat patrimoniu mondial, Sanchi este
situat în centrul Indiei, lângă râul Betwa, şi cuprinde cele mai bine conservate
monumente budiste din India. Sanchi a fost fondat de regele Asoka, la mijlocul
secolului al-III-lea î.Hr., şi s-a extins de-a lungul anilor. Ansamblul monumental
este construit din roci masive şi este înconjurat de patru porţi cu sculpturi
ce reprezintă fragmente din viaţa lui Buddha. Monumentul central este un fel de
dom în formă de emisferă care ilustrează raiul cuprinzând pământul, fiind
flancată de o formaţiune de tip şină, muntele lumii, din care se înalţă un
catarg - axa cosmică.
PALENQUE
? CULTURA MAYA
Un oraş antic mayaş situat în statul mexican
Chiapas, înconjurat de o junglă deasă, munţi şi cascade puternice, Palenque
reuneşte cele mai interesante sculpturi, arhitecturi şi basoreliefuri
specifice. Din indiciile inscripţionate pe Templul central, Palenque ar fi fost
capitala marelui stat mayaş clasic numit ?B'aakal? sau ?B'aak? (?Os?). Primele
informaţii despre zonă se regăsesc în 980-600 î.Hr. Istoria de aur a oraşului pare
să fie însă situată în perioada clasică a civilizaţiei Maya, mai exact între
300-900 d.Hr. În această perioadă, Palenque este un important centru
ceremonial. Sub regele Pakal (domnie: 615-683 d.Hr.),care a fost reprezentat hieroglific
sub forma soarelui şi a scutului, au fost construite multe clădiri, inclusiv
Templo de las Inscripciones (mausoleul său). Fiul lui Pakal, Chan-Bahlum
II, a continuat expansiunea politică, economică şi arhitecturală. Declinul a
venit odată cu moartea lui în anul 702, iar în 703, Palenque a fost atacat de orasul
mayaş rival Tonina. Dupa secolul al X-lea, Palenque a fost abandonat. În 1786,
monarhia spaniolă a ordonat ca situl să fie scotocit în scopul găsirii de
?comori?. Au fost folosite târnăcoape, iar monumentele au avut de suferit, în
special clădirea Palatului.
BABILON
? POARTA ZEILOR
În cea de-a doua jumătate a mileniului III
î.Hr., lua fiinţă, în Mesopotamia centrală, Babilonul. A dominat întreaga zonă
în timpul domniei lui Hammurapi, dar şi în epoca lui Nabucodonosor. Cucerit de
asirieni în 729 î.Hr., este distrus patru decenii mai târziu, însă renaşte din
propria cenuşă după prăbuşirea imperiului asirian. Trece apoi sub Imperiul
Persan, cucerit de Alexandru cel Mare, care îşi stabileşte aici capitala. Însă
gloria oraşului a fost atinsă în perioada lui Nabucodonosor, sub oblăduirea
căruia au fost ridicate Poarta zeiţei Iştar, grădinile suspendate şi Turnul lui
Marduk (posibilul turn Babel). Astăzi, rămăşiţele Babilonului stau în bătaia
vântului pe teritoriul Irakului.
IERIHON
? CEL MAI VECHI ORAŞ DIN LUME
Potrivit istoricilor, Ierihonul ar putea fi
cel mai ?bătrân? oraş din lume. După 40 de ani rătăcind în pustiu, israeliţii
lui Moise ar fi cucerit în primul rând acest oraş. O adevărată fortăreaţă
naturală, este irigat mereu de apele răului Iordan. Numele vechiului oraş, de
origine semită, înseamnă ?luna? ? calendaristică, dar şi astronomică ?
?yerihu?, respectiv ?Yarah?. Oraşul vechi pare a fi fost construit în urmă cu
circa 12.000 de ani şi ar fi primul oraş cu ziduri de apărare din lume, construite
înainte de descoperirea agriculturii în această arie. Arheologii au demonstrat
ca oraşul a fost distrus şi reconstruit succesiv, descoperindu-se peste 23 de
straturi.
DAMASC
? CEA MAI VECHE CAPITALĂ A LUMII
Astăzi capitala Siriei, Damascul este cea mai
veche capitală a lumii continuu funcţională. Cu o vechime de patru milenii,
oraşul a fost cucerit pe rând de romani, bizantini şi otomani. Apare pentru
prima dată pe lista geografică a faraonului Tutmes al III-lea, care l-a anexat
în secolul al XV-lea î.Hr., după ce, în jurul anului 2500 î.Hr., primise
statutul de oraş. Construcţiile vechi şi noi reflectă numeroasele civilizaţii
care au brăzdat istoria Damascului: pe locul unui altar ridicat în cinstea
zeului Hadad s-a construit un templu impunător închinat lui Jupiter. Acesta a
fost înlocuit de o bazilică creştină, în apropierea căreia a fost ridicată o
sinagogă. Bazilica a fost înlocuită de o moschee omeyyada, capodoperă a artei
islamice, care a rezistat până în apoca prezentă. Mozaicurile, gravurile,
sculpturile şi feroneria care împodobesc clădirea o evidenţiază ca cea mai
importantă moschee din Damasc. Se spune că aici se găseşte capul sfântului Ioan
Botezătorul, că aici s-a născut Avraam şi că tot aici Abel ar fi fost ucis de
fratele Cain.
Antena3.ro
