Unul dintre cele mai importante nume ale filosofiei românești contemporane, academicianului Alexandru Surdu s-a născut în 24 februarie 1938, la Brașov. A fost un autor de marcă în domeniu, un savant al culturii românești, un mare cărturar umanist, cu o solidă cultură clasică și modernă, de anvergură europeană, un editor de prestigiu (editor al marilor autori ai filosofiei românești, cel mai important editor al operei lui Titu Maiorescu), un cercetător de elită și un mare profesor.
Alexandru Surdu a fost, de asemenea, vicepreședinte al Academiei Române, președintele Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a acesteia și directorul Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei.
Academicianul este autorul unei opere prodigioase, alcătuită din scrieri fundamentale, între care „Logică clasică și logică matematică” (1971), „Elemente de logică intuiționistă” (1976), „Actualitatea relației gândire-limbaj. Teoria formelor prejudicative” (1989), „Vocații filosofice românești” (1995), „Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX” (1999), „Gândirea speculativă – Coordonate istorico-sistematice” (2000), „Filosofia modernă – Orientări fundamentale” (2002), „Filosofia contemporană” (2003), „Aristotelian Theory of Prejudicative Forms” (2006), „Filosofia pentadică I, Problema Transcendenței” (2007), „Teoria formelor logico-clasice” (2008), „Cercetări logico-filosofice” (2009).
Pentru opera sa academică și culturală, a primit mai multe premii și distincții importante, între care Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler.
Academicianul Alexandru Surdu a fost profesor al Facultății de Psihologie a Universității Titu Maiorescu, numărându-se printre fondatorii acesteia.