Mumia unei tinere nobile care a trăit în secolul al XIX-lea a fost descoperită într-o biserică din Italia
Publicat acum 1 ora si 56 minute
După ce motorul micii sale bărci din aluminiu s-a defectat, plutind în derivă pe întinderea vastă a Oceanului Pacific, Junior Apiuta Apiuta a fost nevoit să înfrunte singurătatea, valurile uriașe și frigul aspru. Cu toate acestea, spune că nu și-a pierdut niciodată speranța, potrivit The Guardian.
De două ori a fost aruncat în apă de valuri care amenințau să-i răstoarne barca.
„Valuri mari, mult mai înalte decât barca, m-au lovit din ambele părți... dar nu mi-a fost frică, pentru că nu mi-am pierdut niciodată credința și nu am încetat să mă rog”, povestește el.
„Nu mi-am pierdut speranța”
În mica sa barcă de pescuit, având la dispoziție doar câteva provizii și credința care îl ținea puternic, pescarul dintr-un atol izolat din Insulele Cook spune că cel mai greu a fost să nu știe încotro îl purta oceanul. Chiar și așa, nu a crezut niciodată că totul este pierdut.
„Nu mi-am pierdut speranța. Eram totuși supărat”, spune Apiuta.
Pescarul a fost salvat pe 18 iunie, după ce barca sa din aluminiu, lungă de patru metri, a rămas fără motor în timpul unei partide de pescuit. În cele din urmă, a fost localizat de Forțele Aeriene ale Noii Zeelande și salvat de o navă taiwaneză de pescuit.
Motorul bărcii s-a oprit
Calvarul său a început pe 11 iunie, când a plecat din Pukapuka, insula natală aflată la aproximativ 1.140 de kilometri nord-vest de Rarotonga, la jumătatea distanței dintre Noua Zeelandă și Hawaii.
După ce a jucat volei, s-a întors acasă, și-a pregătit echipamentul de pescuit și a ieșit pe mare.
Vântul sufla puternic, iar el a urmărit un stol de păsări care zburau deasupra apei, semn că în zonă se aflau pești. La scurt timp, motorul a început să dea rateuri.
Până atunci prinsese deja câțiva pești, însă odată cu lăsarea serii motorul s-a oprit complet. Nu avea uneltele necesare pentru a-l repara, iar vântul devenea tot mai puternic.
„M-am gândit să sar în apă și să înot până la insulă. Dar nu cred că aș fi reușit.”
A ales să rămână în barcă.
„Prima noapte nu a fost atât de grea ca zilele care aveau să urmeze”
Încet, luminile insulei Pukapuka au dispărut în depărtare. În prima noapte, gândurile îi erau doar la cum va supraviețui.
„Prima noapte nu a fost atât de grea ca zilele care aveau să urmeze”, spune el.
Într-adevăr cele mai dificile au fost zilele următoare, când s-a confruntat cu o mare agitată, frig pătrunzător și ploi continue. Pentru a nu fi luat de vânt, stătea ghemuit în barcă.
„Valurile erau uriașe”, povestește el.
În timpul furtunilor, singurul lucru pe care îl putea face era să țină barca în echilibru și să scoată apa care se aduna în interior. A supraviețuit cu ceea ce avea la bord: două sticle cu apă, o găleată, echipamentul de pescuit, o ladă frigorifică și un cearșaf.
A mâncat pește crud și a băut apă de ploaie
A mâncat bucăți mici de pește crud, prins de el însuși, iar apa de ploaie o colecta într-o găleată. Pentru a se proteja de frig, s-a învelit cu cearșaful.
„Noaptea nu puteam face nimic. Îmi era foarte frig”, spune el.
Pe tot parcursul celor opt zile s-a rugat neîncetat. Îi cerea lui Dumnezeu un semn, o barcă de pescuit, un iaht sau orice altceva care i-ar fi putut aduce salvarea.
În a treia zi, după rugăciunea de seară, a zărit în depărtare luminile unei nave de pescuit. Bărbatul, în vârstă de 42 de ani, spune că a fost „incredibil de fericit” când a văzut-o și a vâslit disperat spre ea. Însă vântul l-a împins în direcția opusă, iar nava a dispărut din câmpul său vizual.
A fost salvat după opt zile
Pe măsură ce zilele treceau, s-a concentrat să economisească apa, să-și păstreze căldura și să mențină barca la suprafață. În a opta zi a auzit zgomotul unui avion, iar cerul s-a înseninat.
„Mi-am spus: «Ar putea fi salvarea mea.»”
Avionul Forțelor Aeriene ale Noii Zeelande a survolat zona și a transmis navelor de pescuit din apropiere să înceapă căutările.
O navă taiwaneză s-a apropiat, iar Apiuta a început să fluiere cât a putut de tare. Un membru al echipajului i-a auzit fluieratul și a îndreptat o lanternă spre mica sa ambarcațiune. După șapte nopți și opt zile petrecute singur în derivă, pescarul a fost salvat.
”Spune-ți rugăciunea înainte să pleci la pescuit”
Ajuns în siguranță la bordul navei, a făcut un duș, a mâncat și și-a sunat familia. Prima persoană pe care a apelat-o a fost partenera sa.
„Primul lucru pe care i l-am spus a fost: «Draga mea, sunt bine.»”
Apiuta a fost transportat în Noua Zeelandă, iar în curând urmează să se întoarcă acasă. Spune că va continua să meargă la pescuit, însă de acum înainte va fi mult mai precaut.
„Nu uita lanterna, vesta de salvare și pelerina de ploaie. Și spune-ți rugăciunea înainte să pleci la pescuit.”