Într-un context global marcat de revoluția digitală, expansiunea inteligenței artificiale și dezinformare, vicepreședintele Academiei Române, acad. Mircea Dumitru, lansează un proiect amplu de redefinire a rolului celei mai înalte instituții de consacrare din țară. Viziunea sa, prezentată în cadrul candidaturii pentru conducerea Academiei, vizează tranziția instituției de la un rol strict onorific la unul de actor activ, implicat strategic în viitorul societății.
Potrivit proiectului, Academia Română trebuie să devină „un centru strategic al societății cunoașterii”, capabil să ofere statului și cetățenilor direcție și expertiză, păstrându-și totodată independența și rigoarea științifică. În fața a ceea ce acad. Dumitru numește „criza discernământului epistemic” – generată de supraproducția de informații, pseudo-știință și știri false – instituția este chemată să acționeze ca un garant al cunoașterii validate.
Proiectul subliniază și importanța științelor umaniste într-o eră în care inteligența artificială poate genera conținut. „Reflecția asupra identității umane și a valorilor culturale devine vitală”, se arată în document, iar viitoarea conducere își propune să depășească falsa graniță dintre științele exacte și cele umaniste, promovând o cultură a colaborării interdisciplinare.
Un punct central al candidaturii este modul în care Academia se va raporta la decidenții publici. „Pericolul politizării apare atunci când această separație se pierde și instituția ajunge să adopte poziții partizane. Academia trebuie să rămână un spațiu al diversității de idei, unite prin rigoare științifică”, explică vicepreședintele Academiei. Astfel, instituția nu trebuie să devină un actor politic, ci un partener strategic al statului, oferind coordonare națională, platforme de dialog (precum „Platforma pentru Viitor”) și fundamentarea politicilor publice prin analize solide.
În plan intern, proiectul vizează apărarea cercetării fundamentale și corectarea unor inechități sistemice, precum aplicarea Legii nr. 183/2024, care prevede echivalența salarială între cercetătorii din institutele Academiei și cadrele didactice universitare – o prevedere încă neaplicată uniform.
Sintetizând filosofia candidaturii sale, acad. Dumitru mizează pe principiul „continuitate și schimbare”. „Dacă, peste patru ani, va exista o viziune consolidată, o echipă capabilă să o ducă mai departe și o coerență sporită între Academie și mediul social și intelectual al României, se va putea spune că direcția a fost una reușită”, a concluzionat academicianul.