Alegerile parțiale regionale din Germania, de la începutul lunii septembrie, ar putea fi definitorii pentru politica germană din următorii ani pentru că este probabilă revenirea la putere în țară, pentru prima oară de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a extremei drepte. Pe 6 septembrie, Ulrich Siegmund, unul dintre principalii lideri regionali ai AfD-ului, este creditat cu șanse mari de a obține o victorie categorică în land-ul Saxonia-Anhalt. Dacă partidul său obține majoritatea absolută în parlamentul land-ului, Siegmund va deveni premier, iar formațiunea va fi reușit să străpungă „cordonul sanitar” care a ținut-o în afara tuturor guvernelor federale și regionale de la înființarea sa, în 2013. Ar fi un succes istoric pentru AfD și un șoc pentru sistemul politic german, scrie Politico.
În calitate de premier al landului, una dintre primele responsabilități ale lui Siegmund ar fi preluarea, pentru un an, a președinției prin rotație a reuniunilor periodice ale premierilor celor 16 landuri germane. Această funcție presupune de obicei o vizită la Berlin și o apariție comună în fața presei alături de cancelar.
A spune că Germania ar intra pe un teren necunoscut ar fi puțin spus. „AfD pune sub semnul întrebării deciziile fundamentale luate de Republica Federală Germania începând din 1949”, declara Merz cândva.
Cancelarul nu este singurul îngrijorat. Toate celelalte partide importante și o mare parte a presei germane consideră AfD o amenințare la adresa ordinii liberale construite în Germania după război.
Dacă partidul va ajunge pentru prima dată la putere într-un land, establishment-ul politic nu îl va mai putea ține pur și simplu la distanță. Relații normale ar putea fi excluse, cel puțin pentru viitorul apropiat, dar sistemul federal german impune un nivel minim de cooperare și sprijin reciproc loial între diversele „etaje” ale autorității statale germane.
Cum ar putea arăta o Germanie în epoca AfD
Cum ar gestiona, așadar, establishmentul german un land guvernat de AfD?
Politico scrie că a adresat această întrebare oficialilor guvernului federal și mai multor guverne regionale. Reticența în a răspunde a fost uimitoare, în special în rândul Uniunii Creștin-Democrate (CDU), partidul de centru-dreapta al lui Merz, și al formațiunii sale surori din Bavaria, Uniunea Creștin-Socială (CSU). Politicieni importanți ai celor două partide și miniștri regionali fie au refuzat să comenteze, fie nu au dorit să fie citați cu numele.
Reticența poate fi de înțeles, scrie Politico. CDU și CSU dominau cândva spațiul politic de centru-dreapta. Astăzi, AfD le erodează electoratul. Miniștrii regionali social-democrați și ecologiști au fost mai dispuși să discute public despre posibile strategii.
Discuțiile jurnaliștilor Politico cu politicienii germani au fost dominate de o singură preocupare: securitatea internă, în special protejarea informațiilor secrete, având în vedere că AfD pledează pentru relații mai apropiate cu Rusia putinistă.
Potrivit social-democratului Georg Maier, ministrul de interne al land-ului Turingia, partidul lui Siegmund are „canale bune” către Moscova. „Dacă AfD va da premierul Saxoniei-Anhalt, la Kremlin vor sări dopurile de șampanie”.
Deși nu există încă un plan clar pentru limitarea influenței unui guvern AfD, la Berlin și în mai multe capitale de land discuțiile au depășit deja cu mult nivelul pur teoretic.
Opțiunea 1: Reuniuni informale suplimentare
O modalitate de a limita accesul AfD la discuții delicate ar putea fi, pur și simplu, organizarea mai multor discuții.
Pe lângă reuniunea premierilor landurilor, pe care Siegmund ar urma să o prezideze timp de un an, land-urile germane își coordonează periodic activitatea printr-o rețea de „conferințe” ministeriale.
Una dintre cele mai importante este conferința miniștrilor de interne, unde sunt discutate unele dintre cele mai sensibile probleme de securitate și informații ale țării.
Una dintre variantele analizate este continuarea reuniunilor obișnuite ale miniștrilor de interne, dar și organizarea unor întâlniri separate pentru subiectele deosebit de delicate.
La acestea ar participa doar miniștrii de interne ai celorlalte 15 land-uri, fără reprezentantul Saxoniei-Anhalt. Mai mulți miniștri au confirmat că un asemenea scenariu este luat în calcul.
Ideea pornește de la o practică veche în politica germană. Guvernele land-urilor sunt grupate informal în așa-numitele landuri „A” și „B”, în funcție de tabăra politică aflată la conducere: guverne conduse de social-democrați de o parte și cele conduse de conservatori de cealaltă. Înaintea marilor reuniuni, cele două tabere își coordonează separat pozițiile.
Aplicat în cazul AfD, acest model ar plasa guvernul izolat politic de o parte, iar toate celelalte de cealaltă.
Christoph Degenhart, profesor emerit de drept constituțional și fost judecător la Curtea Constituțională a Saxoniei, a declarat că ideea este cu siguranță implementabilă. „Cât timp ar putea funcționa și dacă instanțele ar tolera-o este, desigur, o altă întrebare”.
Opțiunea 2: Ridicarea unui zid
Una dintre principalele îngrijorări legate de AfD este apropierea sa de Rusia, potrivit lui Maier.
Mai exact, cea mai mare preocupare a ministrului este posibilitatea ca AfD să preia conducerea ministerului de interne al land-ului. Persoana aflată în fruntea acestuia, a spus el, obține acces la informații strict secrete.
Excluderea completă a unui land din rețeaua germană de informații interne nu ar fi posibilă, deoarece siguranța publică, inclusiv protecția împotriva atentatelor teroriste, nu ar permite acest lucru.
„Dar putem introduce «ziduri chinezești» în sistemele noastre comune de informații, bariere care să blocheze accesul la anumite date”, a spus ministrul.
Ce informații ar bloca Maier? „Ar trebui să ținem departe de AfD toate informațiile privind extremismul de dreapta și întregul domeniu al spionajului”, a spus el.
O asemenea „segmentare preventivă” ar fi posibilă din punct de vedere juridic, a adăugat ministrul, invocând consultanța juridică pe care a solicitat-o. Măsura ar putea fi pusă în aplicare și relativ repede.
„Formarea guvernului nu se va întâmpla peste noapte”, a spus el.
Patrick Harr, purtător de cuvânt al filialei AfD din Saxonia-Anhalt, a respins toate acuzațiile privind apropierea de Rusia. „Este o prostie completă”, a spus el. „Nu avem un telefon roșu către Moscova”.
„Vorbim cu toată lumea, fie din Vest, fie din Est”, a adăugat el. „Asta nu înseamnă că vom preda dosare. Oricine afirmă contrariul spune prostii. Dacă și când vom avea acces la asemenea informații, ne înțelegem responsabilitatea ca partid aflat la guvernare”.
Konstantin von Notz, deputat al Verzilor în Bundestag și vicepreședinte al comisiei parlamentare de control al serviciilor de informații, a făcut referire la experiența Partidului Libertății din Austria (FPO), de extremă dreapta, ca pe un avertisment.
După intrarea la guvernare în 2017, FPO a preluat ministerul de interne. În anul următor, poliția a percheziționat serviciul austriac de informații interne și a confiscat date cu caracter sensibil, inclusiv informații provenite de la serviciile țărilor aliate.
Ulterior, partenerii occidentali au restricționat schimbul de informații confidențiale, iar serviciul austriac s-a retras temporar din grupurile de lucru ale Clubului de la Berna, o rețea informală a serviciilor occidentale de informații, oficial pe bază voluntară.
Germania s-ar putea confrunta cu o situație asemănătoare sub un guvern AfD, a spus von Notz, de exemplu dacă aliații țării ar suspecta că Rusia ar putea obține acces la baza de date folosită de serviciile germane de informații interne pentru schimbul de informații despre extremiști, spioni și alte amenințări la adresa securității.
„Britanicii, americanii, polonezii, ucrainenii, nimeni nu ar mai împărtăși informații cu noi, de teama că totul ar fi transmis Moscovei”, a avertizat politicianul ecologist.
Opțiunea 3: Tăierea fondurilor
Un alt instrument menționat atât de reprezentanți ai AfD, cât și de adversarii partidului este sistemul german de egalizare fiscală, prin care land-urile mai sărace primesc bani proveniți de la cele mai bogate și fonduri suplimentare de la guvernul federal.
Saxonia-Anhalt depinde de acest sistem de zeci de ani. În 2025, a primit aproximativ 2,8 miliarde de euro, potrivit datelor preliminare, aproape o cincime din bugetul land-ului.
Reducerea sau chiar oprirea acestor plăți ar fi o modalitate de a îngreuna activitatea unui guvern AfD sau de a obliga partidul să se comporte într-un mod considerat acceptabil de establishmentul politic. În filiala AfD din Saxonia-Anhalt, acest scenariu este considerat un risc real.
Obstacolele juridice ar fi, însă, importante. Danyal Bayaz, ministrul ecologist de finanțe al landului Baden-Wurttemberg, unul dintre landurile bogate care contribuie la sistem, și-a ales cu grijă cuvintele.
„Sistemul de egalizare fiscală este consacrat în constituție și nu este un instrument care poate fi modificat pur și simplu în funcție de vremea politică”, a spus el.
Dar a adăugat și o nuanță: un stat federal bazat pe solidaritate depinde de respectarea comună a principiilor statului de drept. Dacă guvernul unui land ar pune sub semnul întrebării aceste principii sau ar urma căi speciale cu o bază juridică îndoielnică, acest lucru ar afecta încrederea și cooperarea cu guvernul federal și cu celelalte landuri, „inclusiv în chestiuni financiare”.
Purtătorul de cuvânt al lui Bayaz a precizat că aceasta era evaluarea personală a ministrului, nu o poziție convenită a guvernului regional, o coaliție condusă de Verzi, în care CDU este partenerul junior.
Opțiunea 4: Folosirea „opțiunii nucleare”
Cel mai puternic instrument constituțional ar fi Bundeszwang, (instrumentul de constrângere). În baza articolului 37 din Legea Fundamentală a Germaniei, guvernul federal poate, cu aprobarea Bundesratului, camera care reprezintă landurile, să ia „măsurile necesare” pentru a obliga un land să-și îndeplinească obligațiile legale. Mai simplu spus, guvernul federal ar putea obliga guvernul unui land să respecte legea federală.
Prevederea nu a fost folosită niciodată, scrie Politico, adăugând că niciunul dintre politicienii citați în materialul său nu a adus-o în discuție din proprie inițiativă, poate din convingere, poate de teamă că simpla menționare a acesteia ar servi discursului AfD înaintea alegerilor.
În cercurile intelectuale de dreapta apropiate AfD, Bundeszwang-ul este considerat de mult timp un scenariu realist.
Nu se poate decât specula ce l-ar putea declanșa. Dacă, de exemplu, un guvern AfD din Saxonia-Anhalt nu ar asigura nici măcar nevoile de bază ale solicitanților de azil, guvernul federal ar putea interveni prin ordine obligatorii pentru restabilirea acestor servicii, iar în cele din urmă ar putea numi un comisar federal cu autoritatea de a da instrucțiuni landului și tuturor autorităților sale.
Șansele de reușită
Indiferent ce ar face establishment-ul politic german pentru a ține sub control primul guvern local AfD al țării, în această toamnă sau mai târziu, riscurile sunt evidente.
Măsurile menite să apere democrația liberală ar putea alimenta chiar principala nemulțumire a AfD și a multora dintre alegătorii săi: aceea că establishment-ul refuză să accepte partidul chiar și atunci când acesta câștigă alegerile.
Opinia publică este acum mai împărțită decât în trecut. Un sondaj reprezentativ realizat în iulie a arătat că doar 42% dintre germani mai consideră corect ca social-democrații și CDU să refuze cooperarea cu AfD.
Un alt sondaj a indicat că sprijinul pentru această strategie de izolare a scăzut la 46%, de la 54% la începutul lui 2025.
Pentru partidele tradiționale, cea mai sigură variantă ar putea fi să nu facă nimic ieșit din comun. AfD a prosperat ani întregi în opoziție, transformând greșelile și promisiunile încălcate ale rivalilor săi în combustibil politic. Dar nu a guvernat niciodată.
Odată ajuns la putere, partidul s-ar putea împotmoli în incompetență și conflicte interne, scutindu-și adversarii de nevoia unor măsuri speciale de apărare.
Personaje importante din cercurile apropiate AfD sunt conștiente de acest pericol.
„Trebuie să se pregătească mai temeinic decât oricine”, declara Kubitschek în 2025, referindu-se la organizația lui Siegmund din land.
Benedikt Kaiser, un alt intelectual influent al extremei drepte și consilier al unui deputat AfD în Bundestag, a recomandat la rândul său prudență în cazul în care partidul obține majoritatea absolută.
„În primele 90 de zile de guvernare, AfD trebuie să ducă o politică ce nu provoacă teamă”, a spus el, menționând drept exemple „alocații pentru familii, mese gratuite în școli, lucruri de genul acesta”.
În timp ce establishment-ul politic german analizează modalități de a limita puterea unui guvern regional AfD, liderii intelectuali apropiați partidului sunt preocupați de o problemă mai imediată: simplul fapt de a guverna s-ar putea dovedi o constrângere mai eficientă pentru AfD decât orice măsură pe care ar putea-o concepe partidele tradiționale.