În această nouă epocă a revoltei, a fost nevoie ca un rege să-i aducă aminte Americii de valorile sale republicane (în sensul ideii de republică – nu în sensul ideologiei conservatoare/reacționare – n. red.), adică de domnia legii, democrație și de puterea exemplului său la nivel internațional, scrie CNN.
Regele Charles al III-lea și-a ales cuvintele cu mare precizie – așa cum o făcea și regretata sa mamă, Elisabeta a II-a. Dar sensul cuvintelor rostite de monarh trebuie deseori înțelese în subtilitatea lor.
Dacă e să ne luăm după standardele regale, discursul său în fața camerelor reunite ale Congresului Statelor Unite, marți, au fost neobișnuit de directe.
Charles nici nu l-a atacat, nici nu l-a criticat pe Trump sau administrația sa. Monarhul și-a arătat, însă, implicit nemulțumirea față de direcția politică actuală a Americii și a apărut pilonii democrației occidentale – pârghiile și contraponderile interne, alianțele și toleranța religioasă.
Suveranul britanic a cerut ca Ucraina să fie apărată ferm în fața agresiunii rușilor. „Natura”, a mai spus el, trebuie protejată, o trimitere subtilă la schimbările climatice și la abordarea de negare a lor pe care o are administrația Trump.
Regele a spus și că prietenii pot să nu fie mereu în acord, dar asta nu înseamnă că legăturile dintre ei trebuie să se rupă – o trimitere la așa-zisa „relație specială SUA-UK”, afectată în perioada recentă de refuzul guvernului britanic de a se alătura războiului lui Trump împotriva Iranului.
„Cuvintele Americii au greutate și însemnătate, așa cum au avut mereu de la obținerea independenței”, a declarat regele – „Acțiunile acestei mărețe țări contează și mai mult”.
Totuși, versiunea regelui de valori americane probabil că i-a mulțumit mai mult pe democrații contestatari ai administrației Trump, cei care strigă „Fără Regi” împotriva lui Trump, decât pe vicepreședintele JD Vance, care are o părere proastă despre europeni. El consideră că Bătrânul Continent este în „declin civilizațional”.
Charles și-a îndulcit, însă, criticile cu cuvinte de respect profund pentru gazdele sale – el l-a citat pe Trump și a vorbit de „legătură puternică de rudenie” dintre SUA și UK, care este „eternă și de neprețuit”. Discursul a fost plin și de laude față de reușitele istorice ale SUA.
Iar tonul mai dur a fost atenuat de fastul atent coregrafiat al unei vizite de stat, care răspunde celei făcute de Trump anul trecut. Parafrazându-l pe președintele Teddy Roosevelt (1901-1909), regele vorbea calm, dar purta un sceptru mare.
Președintele nu a dat niciun semn că s-ar fi simțit ofensat de remarcile lui Charles. Trump pune mare preț pe relațiile personale directe cu cei mai cunoscuți lideri ai lumii. Regele a condamnat, de asemenea, de două ori tentativa dejucată de asasinat împotriva președintelui de sâmbătă.
Această manieră ceremonială de a aborda divergențele ideologice într-un mod neideologic a scos în evidență un paradox: monarhii britanici sunt obligați prin convenția constituțională să rămână apolitici. Însă tocmai această reținere le oferă o putere simbolică uriașă atunci când aleg, rar, să o folosească.
Ziua ironiilor istorice
Vizita lui Charles a fost învăluită în ironii politice și istorice.
Descendentul direct al regelui George al III-lea (regele în timpul domniei căruia cele trei colonii britanice din America de Nord și-au declarat independența – n. red.) le-a ținut americanilor un „seminar” de drepturi și responsabilități în societăți democratice.
Asta în fața unui Congres care este „descendentul direct” al Congresului Continental care declara independența de Coroana Britanică a celor 13 colonii din America de Nord.
Charles a invocat Magna Carta (1215), Carta Americană a Drepturilor (Bill of rights – primele zece amendamente la Constituția Sua – n. red.) – domnia legii, certitudinea regulilor accesibile și stabile și o justiție independentă care să rezolve dispute și să facă justiție imparțială.
Nu a fost atât de indiscret încât să critice direct actuala administrație americană, dar nici nu s-a ferit să-și apere valorile.
Regele stătuse mai devreme alături de președinte, sub o ploaie măruntă în stil londonez, pe peluza sudică a Casei Albe. O fanfară a interpretat „God Save the King” și „The Star-Spangled Banner”, imnul care evocă „bombele explodând în aer” în timpul victoriei americane împotriva forțelor britanice de la Fort McHenry, în 1812.
Această poveste încă răsuna în timpul discursului său din Congres, când un rege autentic, ancorat într-o monarhie constituțională și limitată, prezenta un contrast subtil cu un președinte despre care criticii avertizează că încearcă să devină un dictator.
Casa Albă a profitat de moment, ironizând criticii prin publicarea unei fotografii cu cei doi, însoțită de mesajul „TWO KINGS”.
Garret Martin, co-director al Centrului pentru Politici Transatlantice din cadrul School of International Service de la American University, a remarcat că, deși Charles și-a umplut discursul cu elemente menite să le facă pe plac gazdelor sale, el a transmis și câteva mesaje politice surprinzător de tăioase.
„Cred că a fost foarte sugestiv faptul că acele remarci puteau fi interpretate cu ușurință ca mici înțepături la adresa unora dintre politicile urmate de administrația Trump”, a spus Martin. „A sunat aproape ca un rege care îi spune unui președinte să fie mai puțin rege”.
Această aluzie a fost accentuată de propriile acțiuni ale administrației Trump de marți, prin afirmarea puterii într-un mod pe care criticii îl consideră o depășire autoritară.
Departamentul de Justiție l-a inculpat pe încă unul dintre adversarii politici ai lui Trump, punându-l sub acuzare pentru a doua oară pe fostul șef al FBI, James Comey — de această dată pentru o presupusă amenințare la adresa vieții președintelui printr-o fotografie cu scoici.
Administrația a anunțat un alt pas extraordinar pentru a-l prezenta pe Trump drept personificarea statului american, și nu doar un cetățean ca oricare altul: unele noi pașapoarte americane vor include portretul său.
Și o inițiativă a Comisiei Federale pentru Comunicații de a contesta licențele unor filiale locale ale ABC a pus sub semnul întrebării o altă valoare garantată de părinții fondatori americani care s-au revoltat împotriva unui rege — dreptul la libertatea de exprimare.
Deși scopul său principal era să celebreze cea de-a 250-a aniversare a independenței americane, Charles avea și o misiune mai de actualitate.
Trump este furios că Marea Britanie a refuzat inițial să permită avioanelor americane să folosească bazele sale în atacurile împotriva Iranului și că guvernul britanic, alături de alți aliați, refuză să participe la un război pe care îl consideră ilegal. Printre posibilele represalii discutate s-ar număra retragerea sprijinului american pentru suveranitatea britanică asupra Insulelor Falkland din Atlanticul de Sud. Insulele, revendicate și de Argentina, au declanșat războiul din 1982.
Însă Charles a încercat să atenueze contradicțiile. El a prezentat dezacordul nu ca pe o problemă a relației dintre SUA și Regatul Unit, ci ca pe o trăsătură care o face mai puternică.
„Cu spiritul lui 1776 în minte, putem poate fi de acord că nu suntem întotdeauna de acord — cel puțin nu din prima!”, a spus el.
Un monarh care trebuie să își apere tronul
Unii britanici, iritați de insultele lui Trump privind presupusul eșec al aliaților americani de a apăra Statele Unite și de disprețul său față de NATO, au susținut că regele ar fi trebuit să rămână acasă. Astfel, monarhul — comandantul forțelor armate britanice — se afla sub presiunea de a-și liniști și propriul public intern.
El a respins fără echivoc afirmația lui Trump potrivit căreia aliații NATO nu fac niciodată sacrificii în schimbul securității oferite de SUA.
„Imediat după 11 septembrie, când NATO a invocat pentru prima dată Articolul 5, iar Consiliul de Securitate al ONU era unit în fața terorii, am răspuns împreună apelului — așa cum popoarele noastre au făcut timp de mai bine de un secol, umăr la umăr, în două războaie mondiale, în Războiul Rece, în Afganistan și în momente care au definit securitatea noastră comună”, a spus Charles.
Regele a abordat și o altă nemulțumire a lui Trump, de această dată mai întemeiată, subliniind că Marea Britanie s-a angajat să crească semnificativ cheltuielile pentru apărare. Charles a vorbit și cu nostalgie despre perioada în care a fost ofițer de marină în timpul Războiului Rece. În acel moment, era greu să nu îți amintești ironia secretarului american al apărării, Pete Hegseth, care a spus că Marina Regală britanică, ce odinioară domina mările, nu mai este la fel de „mare” sau de „temută” ca înainte.
Deși criticii văd monarhia ca pe un sistem de clasă care nu și-ar avea locul în Statele Unite, aceasta continuă să se bucure de un sprijin public ridicat în cea mai mare parte a Regatului Unit. Totuși, este o instituție permanent marcată de controverse și scandaluri. Domnia lui Charles, comparativ mai scurtă decât cei 70 de ani ai mamei sale pe tron, va fi crucială pentru modernizarea monarhiei și adaptarea ei la viitor.