Deși se află la peste 7.000 de kilometri depărtare de frontul din Ucraina, orașul Vladivostok, aflat la periferia Rusiei, în zona Orientul Îndepărtat asiatic, este cât se poate de afectat de războiul deschis de Putin împotriva Ucrainei. Tinerii de aici se întorc acasă fie în sicrie, fie desfigurați, însă mulți dintre locuitorii orașului încă susțin agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Jurnalistul BBC Ken Rosenberg scrie despre experiența sa cu locuitorii orașului asiatic și despre felul în care se raportează ei la războiul din Ucraina.
La un patinoar din Vladivostok, pe „marginea” extremă a Rusiei în Orientul Îndepărtat, Dmitri Afanasiev, de 30 de ani, este la antrenamente cu colegii din Soiuz, echipa locală de hochei. Jucătorii și-au scos deja protezele de picior și stau în săniile lor special construite. Se folosesc de bețe pentru a se putea propulsa în pe patinoar. Dmitri speră că, într-o bună zi, va deveni campion paralimpic la hochei pe gheață.
Dar acest lucru nu se va întâmpla prea ușor. Echipele ruse au fost interzise la ultimele Jocuri Paralimpice, ca urmare a declanșării invaziei împotriva Ucrainei.
Dmitri însuși, la fel ca mulți dintre colegii lui, a fost pe front. Acolo și-a pierdut și piciorul. „O mină a venit zburând spre mine”, povestește el despre perioada în care a luptat în Ucraina ca invadator.
„Am căzut la pământ și am simțit cum îmi arde piciorul. Când am privit în jos, am văzut că totul era sfâșiat. Mi-am pus singur un turnichet și le-am spus băieților să mă tărască și să mă scoată de acolo.
Soția mea este chirurg, i-am trimis o fotografie cu piciorul, iar ea mi-a spus că cel mai probabil va fi tăiat. I-am spus că nu-mi pasă, și dacă am un picior și dacă am două e tot aia”, spune Afanasiev.
Orașul-port Vladivostok se află la peste 6.400 de kilometri depărtare de linia frontului în Ucraina. Orașul se află în Asia, la „marginea” lumii, unde granița cu Coreea de Nord este la doar puțin peste 100 de kilometri. Până în China sunt puțin peste 50.
Consecințele sângeroase ale războiului nu-i înduplecă pe unii dintre rușii din Vladivostok
Chiar și așa, consecințele războiului devastator pe care l-a pornit Vladimir Putin în Ucraina sunt mai mult decât vizibile.
La cimitirul de pe deal din Vladivostok se sapă constant noi gropi – soldații morți în Ucraina sunt îngropați în orașul natal, alături de cruci ortodoxe, de bannere militare rusești și de steaguri ale statului agresor.
Într-o altă secțiune a cimitirului se află memorialul dedicat „eroilor Operațiunii Militare Speciale”, numele dat de regimul de la Kremlin războiului său de agresiune și distrugere a Ucrainei vecine.
Acolo sunt și mai multe morminte de ruși uciși în războiul sângeros al lui Putin, alături de statuia unui invadator. „Soldații trăiesc pentru totdeauna” este inscripția marcată în piatra statuii.
Jurnalistul BBC Ken Rosenberg spune că este desori întrebat „Ce cred rușii despre războiul din Ucraina, despre confruntarea cu Occidentul, despre președintele Putin”.
„Ce cred rușii” – e o întrebare la care cu greu se poate răspunde, spune el. Până la urmă, Rusia este o țară mare și diversă, cea mai mare țară de pe glob care se întinde pe două continente și de-a lungul a 11 fusuri orare.
„Bineînțeles că suntem îngrijorați. Războiul durează deja de ani de zile și vrem și noi să se termine cât mai repede. Am sperat că summitul din Alaska va schimba ceva, dar nu s-a schimbat nimic.
Oamenii sunt oameni. Indiferent dacă sunt britanici, americani, japonezi sau ucraineni. Nu știu de unde vine toată ura asta”, spune Svetlana, o locuitoare a Vladivostok-ului.
Ilya, un alt locuitor al orașului, spune că lucrurile nu s-au schimbat prea mult după declanșarea războiului.
„Încă poți să-ți câștigi existența și să te descurci aici. Standardele de trai nu cresc, dar nici nu scad. Totuși, noi încă sperăm că relațiile cu alte țări se vor îmbunătăți și că vom fi reintegrați în spațiul global”, spune el.
Un muzician local, solist într-o trupă rock din Vladivostok spune că oamenii de vârsta lui „nu prea discută chestiuni legate de război”. Spune că numele lui este „Johnny London”.
„Nu prea des, aș putea spune că nici măcar nu vorbim vreodată de asta.
Pentru că nu putem să facem nimic în legătura cu asta, este dincolo de controlul și influența noastră. Sperăm că, în câțiva ani, lucrurile vor reveni la normal”.
Întrebat ce reprezintă „normalul” pentru el, răspunde „Să nu mai fie război, presupun. Ar fi bine așa”.
Deși spun că ar vrea ca războiul să se termine, rușii din Vladivostok evită să ia orice poziție fermă față de Vladimir Putin, regimul său sau față de războiul dus împotriva Ucrainei.
După discuția cu „Johnny London”, jurnalistul BBC este luat la întrebări de un pensionar rus care susține că l-a văzut la o conferință de presă cu Vladimir Putin.
„Viktor” spune că este un mare fan, dar nu al BBC sau al lui Ken Rosenberg, ci al lui Vladimir Putin. Pornește apoi la critici față de „întrebările provocatoare” ale jurnalistului și apără sistemul politic și războiul lui Vladimir Putin.
El este de părere că Occidentul „pierde putere și influență” și sugerează ca următoarea întrebare pentru Putin să fie despre „noua ordine mondială”.
Între timp, soldații ruși din Vladivostok continuă să fie desfigurați sau să moară pentru războiul sângeros al lui Putin în Ucraina.