Premieră în România. Un operator turistic oferă vacanțe în Vietnam cu zbor charter direct
Publicat acum 1 ora si 49 minute
În 1922, Regina Maria apărea în reclama casei franceze Houbigant pentru Mon Boudoir, devenind una dintre primele figuri regale europene care își asociau public imaginea cu un parfum. Fotografia Reginei era folosită pentru a promova o întreagă gamă de produse cosmetice - parfum, apă de colonie, pudră și pomade - iar numele ei era legat direct de celebra casă de parfumerie. Documente publicitare din epocă confirmă că Houbigant se prezenta atunci drept „Parfumeur to Queen Marie of Roumania”.
Povestea este însă mai complicată decât pare. Houbigant spune astăzi că Mon Boudoir, creat de parfumierul Robert Bienaimé și lansat în 1919, a devenit parfumul preferat al Reginei Maria și că aceasta l-ar fi purtat până la sfârșitul vieții.
În schimb, alte mărturii și cercetări românești dedicate parfumurilor suveranei vorbesc despre o altă aromă care ar fi ajuns, după 1925, să ocupe un loc cu totul special în preferințele ei: un parfum de violete indiene, primit în dar de la Maharajahul de Kapurthala.
› Vezi galeria foto ‹
Dincolo de aceste afirmații, există ceva ce Regina Maria însăși a lăsat în scris și care ajută la înțelegerea legăturii ei cu parfumurile: în autobiografia sa, Povestea vieții mele, ea vorbește în repetate rânduri despre mirosul florilor și despre puterea parfumului de a readuce la viață amintiri.
Regina Maria și reclama Houbigant din 1922
Mon Boudoir nu era un parfum oarecare. Houbigant, una dintre cele mai vechi case de parfumerie franceze, îl lansase în 1919, iar creația îi aparținea lui Robert Bienaimé, parfumier care lucrase și la celebrul Quelques Fleurs, lansat în 1912. Casa Houbigant afirmă că Mon Boudoir a devenit imediat parfumul preferat al Reginei Maria.
În 1922, imaginea Reginei apare în campania publicitară Houbigant. O publicație americană din același an enumera Mon Boudoir printre parfumurile Houbigant disponibile în Statele Unite și menționa explicit casa drept „Parfumeur to Queen Marie of Roumania”. Reclama nu era doar o asociere discretă de imagine: Regina devenise parte din strategia internațională de promovare a mărcii.
Cercetări academice despre publicitatea Houbigant din perioada interbelică arată că în 1922 și 1923 au fost realizate serii de afișe în care Regina Maria apărea alături de produsele casei. Mesajul era unul foarte modern pentru epocă: produsele franțuzești erau asociate cu gustul și prestigiul aristocrației europene.
Și nu este o simplă legendă că Mon Boudoir a existat efectiv în epoca Reginei. Un registru de mărci din 1922 consemnează înregistrarea numelui „Mon Boudoir” de către Houbigant, pentru produse de parfumerie.
Parfumul original era mult mai opulent decât imaginea florală delicată pe care asocierea cu Regina Maria ar putea să o sugereze astăzi. Parfumierul Luca Maffei, care a studiat formula veche în arhivele Osmothèque pentru relansarea modernă, îl descria drept un parfum ambrat foarte bogat, cu trandafir, iasomie și violetă, dar și cu paciuli, opoponax, castoreum, labdanum și ambră cenușie. Era, în cuvintele sale, un parfum „puternic”, senzual și animalic.
Houbigant a relansat Mon Boudoir. Ce s-a schimbat față de parfumul vechi și cât costă acum
În 2019, la un secol de la lansarea originalului, Houbigant a readus Mon Boudoir în colecția sa privată. Nu este însă vorba despre o copie chimică perfectă a parfumului din 1919, ci despre o reinterpretare realizată de parfumierul Luca Maffei. Chiar creatorul versiunii moderne explică faptul că a studiat formula originală și materiile prime, apoi a „reconstruit-o” într-o formă potrivită parfumeriei contemporane.
Diferențele sunt importante.
Originalul avea un caracter ambrat, foarte bogat și animalic. Formula istorică includea ingrediente precum castoreum, labdanum și ambră cenușie, materiale care fie sunt foarte greu de folosit astăzi, fie nu mai sunt utilizate în parfumeria modernă în aceeași manieră.
Versiunea actuală păstrează însă ideea centrală a parfumului: o construcție ambrată, florală și lemnoasă. Houbigant indică drept note de vârf bergamota și piperul, în inimă trandafirul bulgăresc, iasomia, geraniul, heliotropul, irisul și ylang-ylangul, iar în bază paciuli, lemn de santal, benzoin, vanilie de Tahiti, ambră cenușie și mosc.
În locul unor componente animale din vechea formulă, parfumierul a apelat la molecule moderne. Ambroxanul reproduce efectul ambrat al ambrei cenușii, iar moscul sintetic înlocuiește caracterul animalic al moscurilor tradiționale. Au fost adăugate și elemente contemporane, precum piperul roz. Maffei spune că formula modernă a fost redusă la aproximativ 25 de componente, ceea ce arată cât de diferită este tehnic de parfumul istoric, chiar dacă încearcă să păstreze aceeași structură olfactivă.
Astăzi, Mon Boudoir face parte din Collection Privée a casei Houbigant și este comercializat ca Eau de Parfum Extrême. Pe site-ul oficial al casei, flaconul de 100 ml este listat la 210 de euro pe versiunea europeană a magazinului, iar miniatura de 3 ml la 25 de euro.
Parfumurile cu „rețeta” originală îndrăgită de Regina Maria încă se mai găsesc
Pentru colecționarii de parfumerie istorică, Mon Boudoir nu a dispărut complet. Flacoane vechi, unele dintre ele realizate din cristal Baccarat, apar ocazional în licitații și pe piețele de colecționari.
Un catalog de licitație francez descrie, de exemplu, un flacon Houbigant Mon Boudoir din perioada 1918, din cristal Baccarat, cu înălțimea de 8,5 centimetri. Un alt catalog de licitație estimează un flacon Mon Boudoir din Baccarat la 280–350 de euro.
Prețurile pot varia însă foarte mult. Contează dacă sticla este plină sau goală, dacă parfumul este sigilat, dacă are cutia originală, starea cristalului, eticheta și, mai ales, raritatea modelului. În cazul parfumurilor de aproape un secol, obiectul de colecție poate valora mai mult decât lichidul din interior.
De altfel, în reclamele și cataloagele Houbigant din anii 1920 se vede cât de diversă era oferta casei. Într-o reclamă din decembrie 1922 apar, alături de Mon Boudoir, Quelques Fleurs, Un Peu d'Ambre, Le Parfum Idéal, Le Temps des Lilas, La Rose France, Violette Houbigant și alte creații. Prețurile menționate atunci pentru parfumurile Houbigant în Statele Unite porneau de la 4 dolari și ajungeau la 20 de dolari, în funcție de produs.
Ce scria Regina Maria în autobiografie despre mirosurile preferate
Poate cel mai interesant indiciu nu vine dintr-o reclamă, ci chiar din autobiografia Reginei.
În The Story of My Life (n.r. Povestea vieții mele), publicată în trei volume în anii 1934–1935, Maria vorbește despre flori nu doar prin culoare și formă, ci prin miros. Un pasaj identificat de cercetătoarea Raluca Dună descrie prima ei întâlnire memorabilă cu crinul alb, Madonna lily.
Regina scria despre parfumul crinului că era atât de puternic încât putea să amețească și spunea că mirosul acelei flori o transporta înapoi în copilărie. Mai târziu, după o viață întreagă, aceeași aromă îi readucea în memorie grădina din copilărie. Pentru Maria, mirosul devenise literalmente un instrument al memoriei.
Este un detaliu esențial pentru înțelegerea gusturilor ei. Regina nu pare să fi privit parfumul doar ca pe un accesoriu de lux. În scrierile sale, mirosul florilor este legat de locuri, oameni și momente din trecut.
Într-un alt pasaj din autobiografie vorbește despre pasiunea pentru grădinărit și despre felul în care a început să planteze grădini pretutindeni. Florile erau pentru ea asociate cu credința și speranța.
De aici se explică și obsesia ei pentru violete. Regina a cultivat și aclimatizat violete la Peleș, iar această floare avea să devină una dintre cele mai puternice imagini asociate cu memoria ei.
Care era, de fapt, parfumul preferat al Reginei Maria?
Aici apare una dintre cele mai interesante contradicții ale poveștii.
Houbigant susține oficial că Mon Boudoir a fost parfumul preferat al Reginei Maria și că ea l-a purtat până la moarte. Aceasta este versiunea pe care casa o folosește și astăzi în prezentarea parfumului relansat.
Există însă o altă tradiție documentată în România. Potrivit unor relatări despre patrimoniul olfactiv al Reginei, în 1925 Maria ar fi primit de la Maharajahul de Kapurthala un mic flacon încrustat cu pietre prețioase, în care se afla un parfum de violete indiene. Acesta ar fi devenit parfumul ei preferat în ultimii ani ai vieții.
Legenda parfumului care persistă pe holurile de la Pelișor
Scriitorul Radu Sergiu Ruba a consemnat această tradiție într-un text despre Pelișor, unde vorbește despre un parfum de violete din India, de pe coasta Coromandel, primit de Regină de la un maharajah. Povestea a alimentat și una dintre cele mai persistente legende legate de Pelișor: aceea că mirosul de violete al Reginei ar fi reapărut în anumite încăperi după moartea sa.
Nu există însă suficiente documente primare pentru a spune cu certitudine că acest parfum indian era un anumit produs comercial Houbigant. Tocmai de aceea, afirmația că Quelques Fleurs Royale ar fi fost parfumul Reginei trebuie tratată cu prudență. Unele surse îl prezintă drept preferatul ei, însă cronologia ridică probleme: istoricul parfumeriei indică Quelques Fleurs Royale ca o creație mult mai târzie, din 1941, adică după moartea Reginei Maria.
În schimb, Quelques Fleurs, parfumul original lansat de Houbigant în 1912 și creat de Robert Bienaimé, exista fără îndoială în timpul vieții Reginei. Mai mult, în 1923, imaginea Reginei a fost folosită din nou în publicitatea Houbigant, în asociere cu produse din familia Quelques Fleurs.
Prin urmare, cea mai corectă concluzie este că Mon Boudoir este parfumul cel mai solid documentat ca fiind asociat oficial cu Regina Maria, iar pasiunea ei pentru violete este certă. Dacă parfumul de violete indiene primit în 1925 a devenit într-adevăr preferatul ei până la moarte, atunci el reprezintă „cealaltă” aromă din poveste – dar nu poate fi identificat cu certitudine drept o anumită creație Houbigant.
De ce povestea parfumului Reginei Maria a supraviețuit
Există ceva neobișnuit în felul în care parfumul Reginei a rămas în memoria românilor. În cazul altor figuri istorice, memoria se păstrează prin portrete, haine, bijuterii sau obiecte personale. În cazul Mariei, memoria ei a devenit și una olfactivă.
Violeta a fost asociată cu ea încă din copilărie. În autobiografie, Regina descrie cu o sensibilitate aproape literară felul în care mirosurile pot readuce trecutul. Iar în jurul Pelișorului s-a format, după moartea ei, legenda parfumului care reapare în anumite încăperi. Ruba consemna inclusiv mărturia unui fost grădinar al castelului despre apariția mirosului în Salonul de Aur în 1948.
Chiar dacă partea supranaturală ține de legendă, nucleul istoric rămâne foarte puternic: Regina Maria iubea florile, cultiva violete, era profund sensibilă la mirosuri și și-a asociat imaginea publică cu una dintre cele mai importante case de parfumerie franceze.