Cele mai vechi săgeți otrăvite cunoscute au fost folosite pentru vânătoarea de animale acum 60.000 de ani

Oamenii de știință au detectat urme de toxine vegetale pe vârfuri de săgeți din Epoca Pietrei, folosite de vânătorii-culegători din Africa de Sud, în urmă cu aproximativ 60.000 de ani, a relatat CNN. Echipa de cercetători a examinat vârfuri de săgeți din cuarț, găsite în urmă cu mai bine de patru decenii într-un adăpost stâncos numit Umhlatuzana Rock Shelter, în KwaZulu-Natal, o provincie situată pe coasta de est a Africii de Sud.

Armele otrăvite ale strămoșilor din Epoca de Piatră: săgeți din cuarț  

Descoperirea marchează cele mai vechi săgeți otrăvite cunoscute și indică faptul că astfel de unelte și strategii sofisticate de vânătoare existau cu mii de ani mai devreme decât se credea anterior, potrivit autorilor unui studiu publicat miercuri în revista Science Advances.

"În vânătoarea de persistență, săgețile otrăvite nu ucideau de obicei prada instantaneu. În schimb, otrava ajuta vânătorii să reducă timpul și energia necesare pentru a urmări și epuiza un animal rănit", a declarat autorul principal al studiului, Sven Isaksson, profesor de științe arheologice la Laboratorul de Cercetări Arheologice al Universității din Stockholm, au scris jurnaliştii de la CNN. 

Două alcaloizi diferiț sau compuși organici din plante, găsiți în reziduul chimic otrăvitor, proveneau de la planta cunoscută ştiinţific sub numele de "Boophone disticha". Vânătorii tradiționali din regiune utilizează încă această plantă și o numesc local "ceapă otrăvitoare".

CNN a mai relatat că vânătorii-culegători scufundau, probabil, vârfurile de săgeți din cuarț, excavate în 1985 din adăpostul stâncos Umhlatuzana din KwaZulu-Natal, Africa de Sud, în otrava înainte de a le folosi pentru a ucide animale destinate hranei.

Prezența săgeților otrăvite în timpul Pleistocenului târziu sugerează că vânătorii-culegători știau ce plante să folosească, precum și cât timp era necesar ca toxinele să își facă efectul.

"Înțelegerea faptului că o substanță aplicată pe o săgeată va slăbi un animal abia după câteva ore necesită gândire de tip cauză-efect și capacitatea de a anticipa rezultate întârziate", a explicat Sven Isaksson într-un e-mail.

Ulterior, cercetătorul a mai adăugat: "Dovezile indică faptul că oamenii preistorici aveau abilități cognitive avansate, cunoștințe culturale complexe și practici de vânătoare bine dezvoltate".

Identificarea unei plante otrăvitoare

Deși oamenii s-au bazat de mult timp pe plante ca sursă de hrană, săgețile otrăvite reprezintă doar un exemplu despre modul în care strămoșii noștri, care trăiau în cea mai recentă eră glaciară, au exploatat proprietățile chimice ale plantelor pentru a dezvolta medicamente și substanțe toxice, a mai subliniat profesor de științe arheologice Sven Isaksson.

Vânătorii ar fi putut aplica otrava pe vârfurile săgeților fie prin înțeparea bulbului plantei locale, cunoscută ştiinţific drept "Boophone disticha", fie prin tăierea bulbului și colectarea substanței otrăvitoare într-un recipient. 

Potrivit studiului, otrava ar fi putut fi concentrată prin încălzire sau expunere la soare. Otravele acționează în moduri diferite: unele, precum micotoxinele, distrug țesutul muscular, iar altele, numite "neurotoxine", atacă sistemul nervos.

Vânătorii-culegători ar fi putut evita orice parte a animalului afectată de micotoxine, în timp ce neurotoxinele s-ar fi diluat după ce s-au răspândit în corpul animalului, a mai explicat Isaksson.

"Unele toxine sunt periculoase doar dacă pătrund în fluxul sanguin și nu sunt dăunătoare dacă sunt ingerate. Altele pot fi ușor distruse prin căldură și, astfel, neutralizate prin gătire", a spus el prin email.