Ministerul Securității Statului de la Beijing, China, a făcut o acuzaţie fără precedent şi dă vina pe „forțele străine” pentru o nouă tendință numită „tangping”, care a câștigat vizibilitate și popularitate şi care duce la modificarea atitudinii tinerilor, alături de încetinirea creșterii economice și creșterea șomajului în rândul tinerilor, care au deziluzionat multe segmente ale noilor generații.
Autorităţile din China susţin că „unele organizații străine au finanțat mass-media anti-China, grupuri de experți și influenceri pentru a desfășura o campanie sistematică de spălare a creierului.” Scopul este să-i convingă pe tinerii chinezi să lenevească și să „stea întinşi” (tang în mandarină), un termen care a devenit viral pe rețelele sociale chineze de câțiva ani, relatează La Stampa.
Acuzația, fără precedent prin forma sa, vine de la Ministerul Securității Statului din Beijing, care are și puteri extinse în domeniul informațiilor. China dă astfel vina pe „forțele străine” pentru o tendință care a câștigat vizibilitate și popularitate, alături de încetinirea creșterii economice și creșterea șomajului în rândul tinerilor, care au deziluzionat multe segmente ale tinerei generații.
În acest context s-a răspândit fenomenul „tangping”, o filozofie de viață ce respinge competiția extremă, sacrificiul constant și obsesia pentru productivitate. Potrivit Ministerului Securității Statului, această atitudine nu este doar rezultatul unor probleme interne, ci și rodul unei strategii deliberate de destabilizare orchestrate din străinătate.
Într-o postare amplă publicată pe WeChat, ministerul a acuzat presupusele „forțe ostile anti-China” că folosesc rețelele sociale și platformele digitale pentru a răspândi idei nihiliste în rândul tinerilor, pentru a descuraja munca asiduă și pentru a submina valorile fundamentale ale societății chineze.
Potrivit Beijingului, organizațiile străine finanțează mass-media anti-China, influenceri și grupuri de experți pentru a promova pesimismul social și a convinge generația tânără că munca asiduă nu mai merită. Mesajul este clar: guvernul nu dorește ca această tendinţă să fie interpretată ca o reacție spontană la tulburările sociale generalizate, ci ca un fel de război psihologic împotriva viitorului țării.
Ideea că tinerii aleg să „lenevească”, abandonând cursa pentru productivitate, este interpretată ca o amenințare politică, dar și economică. Pentru Partidul Comunist, de fapt, tinerii reprezintă motorul creșterii, inovației și stabilității sociale. Dacă încetează să mai creadă în progres, unul dintre fundamentele legitimității sistemului este subminat.
Fenomenul „tangping” apare într-un climat de șomaj ridicat în rândul tinerilor, costuri de trai ridicate și o piață a muncii care nu mai respectă promisiunile trecutului. În fiecare an, aproximativ 12 milioane de absolvenți intră într-un sistem care se chinuie să-i absoarbă. În multe cazuri, nici măcar o diplomă universitară prestigioasă nu garantează un loc de muncă stabil sau bine plătit. La aceasta se adaugă cultura muncii asidue, din celebrul model „996” promovat de giganţii tehnologici din China, adică lucrul de la 9:00 la 21:00, șase zile pe săptămână. Acest sistem, celebrat ani de zile ca simbol al competitivității chineze, în special în sectorul tehnologic, a produs, de asemenea, alienare și intoleranță crescândă în rândul lucrătorilor mai tineri.
Pentru mulți tineri și tinere, promisiunea sacrificiului ca o cale spre succes nu mai pare credibilă. Muncesc mai mult, studiază mai mult, concurează mai intens, dar fără certitudinea unei vieți mai bune. Nu este o coincidență faptul că un alt termen a devenit central în dezbaterea chineză contemporană: neijuan, „involuție”. Conceptul descrie o situație în care concurența crește, dar nu reușește să producă un progres real. Este sentimentul unei generații care își percepe propriile eforturi ca fiind sterile, aproape inutile.
„Tangping” este o reacție la acest proces: dacă sistemul este o cursă către linia de sosire, atunci unii pur și simplu aleg să se oprească din alergat. Nu înseamnă pur și simplu să nu muncească, ci alegerea unui stil de viață mai modest, reducerea consumului, respingerea orelor suplimentare și renunțarea la presiunea socială a căsătoriei și a cumpărării unei locuințe. Cu alte cuvinte, evadarea dintr-un model de succes perceput ca fiind lipsit de sens.
Guvernul răspunde cu o strategie dublă. Pe de o parte, relansează retorica sacrificiului și a rezistenței împotriva adversității. Pe de altă parte, încearcă să controleze narațiunea publică, limitând răspândirea conținutului considerat excesiv pesimist sau defetist. În ultimii ani, hashtag-urile legate de tangping au fost blocate, în timp ce se sugerează că pesimismul și nihilismul sunt greșite și periculoase. Acum, guvernul a mers mai departe, acuzând „forțele străine” că răspândesc aceste idei și le exagerează impactul, influențând tinerii chinezi. Dar, la baza problemei, se află o problemă pe care Partidul nu o poate rezolva ușor: pentru prima dată în decenii, mulți tineri chinezi nu sunt convinși că vor trăi mai bine decât părinții lor.