În mijlocul micului grup de oameni care-l înconjoară pe președintele francez, Emmanuel Macron, pe coridoarele înguste ale ONU și în sălile de ședințe luxoase de la Riad Ritz Carlton, s-a „infiltrat” și un nou personaj – nu este nici bodyguard, nici consilier, nici diplomat. Se consideră pe sine doar un scriitor, scrie Politico. Numele său este Giuliano da Empoli, iar, în ultimii ani, lucrările sale au devenit unele dintre cele mai importante lecturi pentru cei aflați în palatele puterii din Europa.
La fel ca binecunoscutul Niccolo Machiavelli, diplomat florentin din secolul al XVI-lea, autorul celebrei lucrări „Principele”, da Empoli se specializează în diagnosticarea tiranilor din epoca sa.
Dacă pentru Machivelli această temă a însemnat studierea secretelor succesului lui Cesare Borgia (fiul Papei Alexandru al VI-lea – Rodrigo Borgia – Cesare a fost unul dintre protagoniștii politicii statelor italiene din secolul al XVI-lea, condotier, cardinal și lider politic al unui stat în centrul Italiei – n. red.), pentru da Empoli, activitatea o reprezintă studiul unor indivizi precum Donald Trump, Vladimir Putin sau prințul saudit MBS.
Ultimele sale cărți s-au concentrat pe tirani și autocrați, iar președinții și miniștrii din Europa le-au lecturat cu nesaț în speranța că vor supraviețui unei lumi geopolitice to mai agresive.
Macron, de exemplu, se tutuiește cu da Empoli și pare că au relație apropiată. Președintele francez deseori îl citează în discursurile sale. Prim-ministra daneză, Mette Frederiksen – care a avut o dispută cu Trump pe tema Groenlandei – are acces telefonic direct la da Empoli.
Influența „de pe margine”
Giuliano da Empoli a recunoscut, într-o declarație pentru Politico, că, precum Machiavelli, îi place să „fie în camera unde se iau deciziile și unde se întâmplă lucruri” dar „să stea un pic mai pe margine”.
Machiavelli a a scris „Principele” ca set de reguli pentru politica fără scrupele în ideea de a-l „consilia” de departe pe Lorenzo de Medici, Lordul Republicii Florentine (1469-1492). La fel, da Empoli se vede pe sine ca pe un consilier al liderilor din epoca sa, primind, în schimb, acces la material de studiu de rang înalt.
„Pentru mine, este o modalitate de a obține material care să-mi alimenteze cărțile. Pentru ei, este un mod de a obține o perspectivă diferită de cea a unui consilier profesionist sau a altor persoane cu care discută în mod uzual”, spune da Empoli.
Totuși, similitudinile se opresc undeva – Machiavelli și da Empoli au motive diferite pentru care s-au decis să scrie cărți. Macchiaveli și-a scris capodopera într-o încercare de a recupera favorul familiei de Medici, atotputernică la acea vreme în Republica Florentină.
Da Empoli insistă că este mai fericit ca scriitor și ca actor care privește de pe margine. În mod ironic, spune el, și-a dat seama că politica nu e pentru el când i-a văzut natura lipsită de scrupule.
Cine nu sunt prădătorii
În Franța, „mania”-Empoli este în plină desfășurare – companii, universități, organizații de lobby și think-tank-uri se luptă și fac toate eforturile pentru a-l convinge să vină să vorbească la evenimentele lor.
„Este un nume important. Clienții noștri vor să-l luăm ca invitat la evenimentele lor anuale sau le seminare, mai ales având în vedere actualele incertitudini geopolitice”, a declarat un consultant de strategie din Paris, sub rezerva anonimatului. „Dar este greu să obținem participarea lui, pentru că agenda îi este mereu plină pe luni de zile”.
În septembrie anul trecut, Macron l-a adus pe da Empoli și la Adunarea Generală a ONU, după care a mers și într-o vizită de stat în Canada. În decembrie, el s-a alăturat președintelui francez într-o vizită în Arabia Saudită, unde și-a umplut carnețelul de idei pentru noua sa carte – pe care președintele a citat-o în discursul său în fața armatei, din vară.
Cartea, „Momentul Prădătorului”, a fost publicată în franceză în primăvară și va fi publicată în engleză săptămâna viitoare. Da Empoli explorează, în paginile ei, universul lui Trump, Putin, MBS și Bukele, președintele din El Salvador, care s-a autodeclarat „cel mai cool dictator din lume”.
În cartea sa nu există, însă, nicio menține legată de liderii europeni sau ai UE, pe care da Empoli îi consideră opusul direct al „prădătorilor”. El argumentează că acești lideri își datorează succesul abilității lor de a-i surprinde pe adversari cu decizii la viteză și uneori sângeroase – precum uciderea barbară a jurnalistului Jamal Khashoggi.
Prințul moștenitor saudit, scrie da Empoli, este genul de lider care ar fi avut mare succes pe vremea lui Macchiaveli. Da Empoli l-a descris drept „reîncarnarea” lui Cesare Borgia – cunoscut și el pentru lipsa de scrupule și pentru activitatea militară și politică de anvergura în Italia secolului al XVI-lea.
„Acești Borgia sunt personaje care funcționează într-o lume fără reguli sau într-o lume în care încalcă constant regulile, dar în care reușesc, chiar și așa, să producă miracole politice”, spune da Empoli.
Este o lume în care o Uniune Europeană care se autoconstrânge constant cu propriile reguli și norme, are mari dificultăți în a-și conduce activitatea.
„Dacă este ceva ce-i aduce împreună pe Trump, Putin și pe liderii tech este că toți atacă UE aproape constant, atacă regulile sale, atacă procesul de integrare europeană”, spune el.
„După ce am scris o carte aproape numai despre prădători, este normal și natural că Uniunea Europeană nu este o parte a ei”.
Vecinul lui Machiavelli
Politica a fost parte din viața lui da Empoli încă din copilărie.
Tatăl său, Antonio, a fost economist și l-a consiliat pe prim-ministrul italian Bettino Craxi (1983-87). În 1986, bătrânul da Empoli a supraviețuit unui atac comis de teroriști, Giuliano avea 12 ani. Atunci a învățat el că politica vine cu o inevitabilă doză de violență – o temă pe care o abordează des în cărțile sale.
„Politica este activitatea care trebuie să ne oprească din a ne ucide unii pe alții, dar tocmai din acest motiv ea concentrează foarte multă violență în ea”, a scris el.
Politica lui da Empoli era mai degrabă progresistă când avea în jur de 20 de ani, însă era intrigat din punct de vedere academic, de Silvio Berlusconi, un personaj de centru-dreapta la acel moment. Spre anii 1990, Berlusconi a virat la stânga.
„Părea important pentru mine să investighez de ce adversarul avea succes. Până la urmă, asta am continuat să fac până astăzi”.
Tânărul scriitor și-a publicat prima carte – pe tema problemelor tinerilor italieni, în care a criticat stânga italiană pentru faptul că a căutat mai degrabă consensul pe termen scurt, în detrimentul generațiilor viitoare.
Cartea i-a câștigat invitații la prânz și prieteni fostului președinte italian Francesco Cosiga – un creștin-democrat excentric. Iar ideile sale s-au liniat la fix cu politicile susținute, mai târziu, de premierul Matteo Renzi, pentru care da Empoli a ajuns, ulterior, să lucreze.
Da Empoli a început să lucreze în poziția de consilier pentru Renzi când acesta era încă primarul Florenței. Ca adjunct pentru cultură al acestuia, da Empoli își avea biroul în Palazzo Vecchio, imediat lângă cel ocupat de Machiavelli când era secretar al Republicii Florentine. La un moment dat, a spus chiar că a simțit spiritul faimosului autor acolo.
În timp perioadei în care s-a aflat în cercul lui Renzi, la Florența, da Empoli a ajuns la concluzia că politicienii abili se bucură prea mult de violență și trădare, și că acest lucru nu-l interesează câtuși de puțin.
Astfel că, în timp, s-a retras din politică. A fondat un think-tank, „Volta”, în 2016, a publicat articole și a scris cărțio despre ascensiunea mișcărilor populiste – inclusiv despre Mișcarea Cinci Stele din Italia – și rolul „influențatorilor” din spatele lor.
Totuși, da Empoli a continuat să orbiteze lumea politică, dezvoltându-ș o rețea de contcte influente, de la Macron până la fostul secretar de stat Kissinger. Până la urmă, nu a mai rupt niciodată complet, „cordonul” care-l lega de politică.
După ani de zile în care s-a plimbat între Italia și Franța, în 2019, da Empoli, s-a stabilit la Paris, orașul în care s-a născut. El a fost atras, spune, de „conexiunea intimă dintre literatură și politică”.
Capitala franceză rămâne locul în care autorii și filosofii se bucură de faimă la nivelul starurilor muzicale și actorilor, acolo unde politicienii încearcă deseori să scrie ficțiune. Pe când era adolescent, Macron însuși visa să devină autor.
Blocat într-un Paris pandemic, închis și tăcut, în timpul Covid-19, da Empoli a scris „Vrăjitorul Kremlinului”, prima sa operă literară de ficțiune. Cartea spune povestea unui „influențator” imaginar rus, inspirat de fostul consilier Vladislav Surkov, care l-a consiliat pe Putin.
Spune că a decis să scrie un roman pentru că a crezut că o operă „subiectivă și poate ceva mai puțin rațională” i-ar putea da libertate creativă mai mare să exploreze temele de care era interesat.
Cartea a ajuns pe rafturile librăriilor în aprilie 2022, la câteva săptămâni după ce Rusia și-a pornit invazia împotriva Ucrainei. A devenit rapid best-seller. Cititorii, curioși să-l înțeleagă mai bine pe Putin și pe oligarhii din jurul său, au cumpărat-o ca pe pâinea caldă.
„Cartea dă evenimentelor o formă de inteligență colectivă, chiar dacă ele păreau, de unele singure, doar brutale și violente”, spune Aurelie Filippetti, fostă ministră franceză a culturii. „Nu cred că cunosc o singură persoană din lumea politică franceză care să nu-i fi citit cărțile”.
Steaua lui da Empoli este, acum, mai luminoasă decât a fost vreodată. Admiratorii autorului spun că succesul său se datorează capacității sale de a face ușor digerabile subiecte complexe, deseori prin combinarea anecdotelor istorice cu referința la cultura pop și seriale TV.
La fel ca Machiavelli, pe da Empoli nu-l interesează moralitatea subiecților săi, ci este mai degrabă concentrat pe înțelegerea minților unor personaje precum Putin sau Trump. Iar acesta este un lucru care-l interesează în mod particular.
„Tema pe care au în comun cărțile mele este că încerc să intru în capul antagoniștilor, al adversarului. Este mai interesant decât doar să-i stigmatizezi”, spune el.