CNN: După șase luni de război, „excursia” în Iran a lui Donald Trump riscă să aprindă crize și dincolo de Orient

Când Donald Trump a declanșat războiul său împotriva Iranului, termenul folosit pentru a-l descrie a fost „excursie”. Ar fi trebuit să dureze doar câteva săptămâni, credea președintele SUA. Șase luni mai târziu, conflictul s-a transformat într-un coșmas pentru aproape toți cei implicați chiar și marginal, scrie CNN, vineri.

Până acum, războiul lui Trump este un dezastru teribil pentru poporul iranian, pentru milioane de oameni din alte zone ale Orientului Mijlociu și pentru consumatorii din toată lumea, care sunt forțați să accepte costuri mai mari la toate produsele de consum.

Toate aceste costuri au fost pentru nimic, însă. Obiectivele de război ale lui Trump rămân neîndeplinite, deși administrația americană continuă să le schimbe. Dacă, inițial, administrația americană cerea nici mai mult nici mai puțin decât capitularea totală a regimului iranian, schimbarea de regim la Teheran și abandonarea ambițiilor nucleare, acum, SUA cer doar redeschiderea Strâmtorii Ormuz și frâne aplicate programului nuclear iranian.

Dar, consecințele neintenționate ale războiului s-au răspândit deja mult dincolo de Orientul Mijlociu. Au pus în pericol securitatea globală și au afectat puternic reputația globală a Americii, dând adversarilor acesteia o oportunitate să-și extindă influența.

Consecințe dincolo de Orient

Acum, administrația Trump se străduiește și își canalizează toate energiile spre efortul de a ieși din această criză autoprovocată. Din acest motiv, și-a întors privirea de la alte probleme globale, inclusiv războiul din Ucraina sau situațiile complicate din Taiwan, Marea Chinei de Sud sau Coreea.

Iar efectele nu s-au materializat încă pe deplin. Acțiunile lui Trump vor avea consecințe grave, inclusiv decizia de a micșora amploarea exercițiilor cu sud-coreenii, scoaterea portavioanelor din Pacificul de Vest sau penuria critică de interceptoare din Ucraina. Toate vor reverbera dincolo de Orientul Mijlociu.

Emily Harding, vicepreședintă a departamentului pentru apărare și securitate din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, un think-tank american, spune că niciunul dintre posibilele focare de criză nu s-a transformat deocamdată într-o confruntare de amploare, dar există motive serioase de îngrijorare.

„Este genul de situație pe care adversarii globali o urmăresc cu atenție, pentru a înțelege mai bine cum reacționează Statele Unite în anumite momente și pentru a integra apoi aceste lecții în propriile planuri. Până acum, însă, nu am văzut pe nimeni încercând să profite de situație”, a spus ea. „Mai degrabă vedem cum unele dintre fundații sunt slăbite, nu cum clădirea începe deja să se zguduie”.

Ucraina și Rusia

Atacurile SUA-Iran au provocat o ripostă furibundă din partea Iranului. Drone, rachete balistice și alte proiectile iraniene au lovit în valuri baze americane și țări aliate din Orientul Mijlociu. Pe măsură ce Statele Unite și aliații lor și-au consumat stocurile de armament, o parte dintre munițiile destinate inițial Ucrainei au fost redirecționate.

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat, luna aceasta, pentru CNN, că țara sa dispune de doar o zecime din numărul de rachete interceptoare de care are nevoie urgent pentru a face față intensificării atacurilor cu rachete balistice. Lipsurile au consecințe devastatoare pentru ucraineni: această vară a fost cea mai sângeroasă perioadă pentru civili din mai 2022.

Criza mondială a petrolului, provocată de decizia Iranului de a bloca în mare parte Strâmtoarea Ormuz, a slăbit și campania de presiune economică a administrației Trump împotriva Rusiei. Confruntat cu creșterea prețurilor la carburanți în Statele Unite, Trump a luat controversata decizie de a ridica o parte dintre sancțiunile asupra exporturilor rusești de petrol pentru a calma piața. Astfel, SUA au ajutat practic Rusia să obțină venituri mai mari pentru finanțarea războiului din Ucraina.

Perturbarea comerțului mondial cu petrol, gaze și îngrășăminte, provocată de închiderea strâmtorii, a ajutat Rusia și să găsească noi clienți.

Aleksandr Gabuev, directorul Carnegie Russia Eurasia Center din Berlin, spune că acest lucru s-a văzut în iunie, când Vladimir Putin i-a primit în orașul Kazan pe liderii țărilor din Asia de Sud-Est.

„Participarea la Kazan a fost impresionantă: nouă dintre cei 11 șefi de stat din ASEAN au fost prezenți, alături de ministrul indonezian de externe și de un reprezentant special din Myanmar. Mai presus de toate, acești lideri au decis să facă lunga călătorie până în Rusia din cauza atacurilor americane și israeliene asupra Iranului, care au dus la scumpirea energiei și a îngrășămintelor”, a spus el.

În anumite privințe, războiul din Iran a adus și avantaje Ucrainei. Restul lumii a înțeles mai clar că peste patru ani de război au transformat Ucraina într-o adevărată superputere a dronelor, ceea ce a dus la mai multe acorduri de cooperare în domeniul securității și la promisiuni de livrare a munițiilor din partea mai multor țări.

Cele două Corei

Războiul din Iran începe acum să afecteze și un alt posibil focar de criză: Peninsula Coreeană, care, în lipsa unui tratat de pace după războiul dintre Nord și Sud din 1950-1953, se află tehnic în stare de război de peste șapte decenii.

Statele Unite sunt profund implicate în regiune, cu aproximativ 28.500 de militari americani staționați în Coreea de Sud. Relația construită de-a lungul deceniilor a trecut însă printr-un moment dificil anul acesta, după ce Trump a redus drastic amploarea exercițiilor militare comune anuale Ulchi Freedom Shield cu Seulul, invocând inclusiv lipsa sprijinului sud-coreean pentru războiul din Iran.

Președintele american și-a arătat disponibilitatea pentru discuții cu dictatorul Kim Jong Un, care continuă să extindă arsenalul nuclear al țării și să ordone lansări regulate de rachete.

Analiștii spun că reducerea exercițiilor militare afectează capacitatea de reacție în cazul reluării războiului în Peninsula Coreeană pe termen scurt. Pe termen mai lung, ar putea întârzia și mai mult transferul către Seul al controlului operațional asupra propriilor trupe în timp de război, obiectiv urmărit atât de Coreea de Sud, cât și de Statele Unite.

Oficialii sud-coreeni au anunțat săptămâna aceasta că un al doilea exercițiu, de debarcare amfibie, programat pentru septembrie, fusese anulat încă din iunie. La el urmau să participe pușcași marini americani staționați pe insula japoneză Okinawa, inclusiv unități implicate ulterior în blocada porturilor iraniene.

Există și problema aprovizionării și logisticii, inclusiv redirecționarea unor rachete interceptoare americane din Coreea de Sud către Orientul Mijlociu în timpul luptelor. Pentagonul nu a dezvăluit cât din stocul de interceptoare a fost mutat, dar analiștii spun că există riscul unor lipsuri pe termen lung pentru sisteme esențiale precum Patriot.

Taiwan și Marea Chinei de Sud

Trimiterea portavionului USS George Washington, staționat în Japonia, în Marea Arabiei pentru a înlocui USS Abraham Lincoln, puternic solicitat de operațiunile din regiune, lasă Statele Unite fără niciun portavion în Pacific pentru o perioadă nedeterminată.

SUA au menținut o prezență aproape continuă de portavioane în Pacific timp de peste două decenii, cu excepția unei pauze de câteva săptămâni în 2024.

Absența unui portavion din zona de responsabilitate a Flotei a 7-a americane ridică semne de întrebare și pentru aliații regionali.

Filipinele au motive speciale de îngrijorare, în condițiile intensificării activității Chinei în Marea Chinei de Sud, în jurul unor zone disputate precum reciful Scarborough, aflat în zona economică exclusivă a Filipinelor, dar controlat în fapt de China.

Tensiunile dintre Filipine și China se extind și la reciful Second Thomas, care, la fel ca Scarborough, se află în arhipelagul Spratly. În ambele zone au avut loc confruntări pe mare între personal filipinez și chinez.

Statele Unite și Filipinele au un tratat de apărare reciprocă, iar dacă tensiunile cu China ar escalada, lipsa unui portavion în regiune ar putea pune forțele americane într-un dezavantaj clar, mai ales în contextul problemelor actuale cu stocurile de muniție.

„Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este cum ar arăta situația pentru Statele Unite într-un posibil conflict cu China”, a spus Harding. „Nu vedem un asemenea conflict apropiindu-se în viitorul imediat (...) dar, dacă ar izbucni, am intra în el cu un deficit de muniție, exact din tipurile de care am avea nevoie pentru acel război”.

Comerțul mondial

Războiul ar putea avea și alte consecințe devastatoare, de exemplu dacă alte țări ar încerca să transforme în arme alte puncte-cheie ale rutelor maritime internaționale.

„Deocamdată nu vedem așa ceva, dar dacă lucrurile ar ajunge într-un asemenea punct și una dintre acele țări ar dori să facă acest lucru, cu siguranță ar putea invoca situația actuală drept precedent”, a spus Harding.

Ea a adăugat că amploarea efectelor războiului va depinde în primul rând de cât timp vor continua Statele Unite să lupte.

„Administrația Trump trebuie să decidă ce rezultat este suficient de bun. Dacă singurul rezultat acceptabil este distrugerea completă a programului nuclear și, așa cum vrea Israelul, un Iran slăbit și fragmentat din interior, atunci vorbim despre un angajament de lungă durată, cu un cost foarte mare în vieți și bani, iar economia mondială va resimți consecințele pe termen lung”, a spus ea.

Trump ar putea, însă, decide și că este suficient ca programul nuclear iranian să devină „inutilizabil”, a adăugat Harding. Președintele american a sugerat că acest lucru ar putea fi obținut prin menținerea inaccesibilă pentru Iran a principalelor obiective nucleare, acum distruse și îngropate sub dărâmături, prin noi atacuri de fiecare dată când Iranul încearcă să ajungă la ele.

„Nu este o soluție grozavă, dar este una viabilă. Iar dacă asta este suficient și dacă slăbirea rețelei de grupări apropiate Iranului este suficientă, atunci principala problemă care mai rămâne este Strâmtoarea Ormuz. Este dificil și costisitor, dar nici pe departe la fel de scump ca ceea ce fac SUA acum”, a spus ea.

„Din perspectiva Iranului, tot ce trebuie să facă este să supraviețuiască, iar asta reușește. Așa că poate continua situația aceasta atât timp cât dorește”.