Creierul astronauților păstrează „amintirea” gravitației chiar și după luni întregi petrecute în spațiu

O echipă de cercetători care a lucrat cu 11 astronauți a descoperit că, și în imponderabilitate, creierul continuă să se comporte ca și cum gravitația ar fi încă prezentă – o concluzie care ar putea influența viitoarele misiuni spațiale, scrie Euronews.

Creierul uman păstrează o amintire atât de profund înrădăcinată a gravitației, încât astronauții aflați în spațiu continuă să aprecieze greșit cât de strâns trebuie să apuce obiectele, chiar și după luni întregi petrecute în imponderabilitate, potrivit unui nou studiu.

Publicată în Journal of Neuroscience, cercetarea aduce noi perspective asupra modului în care experiența gravitației, acumulată de-a lungul întregii vieți, ne modelează până și cele mai elementare gesturi fizice – și ar putea avea implicații concrete pentru viitoarele misiuni pe Lună și pe Marte.

Studiul, coordonat de Philippe Lefèvre, profesor de inginerie biomedicală la Université Catholique de Louvain și Ikerbasque, a urmărit 11 astronauți (două femei și 9 bărbați) la bordul Stației Spațiale Internaționale, pe parcursul unor misiuni de cinci până la șase luni.

După cum explică Lefèvre, pe Pământ, apucarea unui obiect este o acțiune asimetrică – strângi mai tare când ridici ceva decât atunci când cobori, pentru că gravitația amenință să-ți smulgă obiectul din mână doar pe drumul în jos.

În microgravitație, această logică nu se mai aplică. Un obiect eliberat în orice punct al traiectoriei pur și simplu plutește, ceea ce înseamnă că forța de apucare ar trebui să fie egală pe tot parcursul mișcării. Cercetătorii se așteptau ca astronauții să învețe asta relativ repede.

Dar nu s-a întâmplat așa. În schimb, a apărut ceva neașteptat. În loc să-și uniformizeze prinderea, astronauții au început să strângă mai tare obiectele în partea de sus a mișcării decât în cea de jos.

Lefèvre descrie fenomenul ca pe un fel de iluzie perceptuală, ancorată în așteptare: „Când te afli la bordul ISS, în imponderabilitate, mișcarea devine simetrică, pentru că nu mai există efectul gravitației... Ceea ce am observat a fost că astronautul apuca obiectul mai strâns când se afla în partea de sus decât în partea de jos. Creierul, cumva, supracompensează așteptarea”.

Cu alte cuvinte, creierul „știe” că obiectul ar trebui să fie greu – pentru că obiectele întotdeauna au fost grele – și supracorectează atunci când nu mai simte acea greutate. Chiar și după jumătate de an petrecut plutind prin spațiu, instinctul format în zeci de ani pe Pământ s-a dovedit aproape imposibil de eliminat.

Testele de la întoarcerea pe Pământ

Echipa de cercetare a obținut și un acces rar la astronauți la doar o zi după amerizare – un interval dificil din punct de vedere logistic, având în vedere că membrii echipajului sunt adesea epuizați și au nevoie de îngrijiri medicale imediate. Ceea ce au descoperit i-a surprins.

În primele mișcări de la întoarcerea pe Pământ, astronauții încă apucau obiectele ca și cum ar fi fost în imponderabilitate – un instinct potențial periculos atunci când manipulezi obiecte care pot fi scăpate sau deteriorate. Dar după doar câteva zeci de repetări, prinderea lor revenise complet la normal.

„Asta arată că, la întoarcerea pe Pământ, ei reînvață mediul terestru mult mai rapid decât învață mediul de microgravitație”, spun aceștia.

Implicațiile studiului pentru viitoarele misiuni

Cercetarea ar putea avea implicații pentru misiunile viitoare, în special pentru cele mai lungi, spre Lună sau Marte.

„Dacă pregătim astronauți pentru o aterizare pe Lună, de exemplu – în acest caz, s-ar putea să aibă nevoie de un antrenament specific, pentru că modul în care vor manipula obiectele ar putea fi afectat de gravitația parțială”, spune Lefèvre.

Cercetătorii anunță că alte date sunt în curs de analiză, inclusiv rezultate privind reacțiile astronauților atunci când obiectele se ciocnesc pe neașteptate – un alt scenariu în care ajustările de prindere efectuate într-o fracțiune de secundă pot face toată diferența.