În decurs de câteva săptămâni, Comisia Europeană a finalizat acorduri cu Mercosur, India și Australia. Cu toate acestea, în ciuda reacțiilor negative generate de acordul cu America Latină, Bruxellesul rămâne fidel aceleiași strategii: ofensivă pe vin și automobile, defensivă pe carne de vită, scrie Euronews.
Trei acorduri în trei regiuni-cheie: Mercosur, India și Australia. În timp ce Comisia a prezentat acordul cu Australia drept o nouă victorie geostrategică, fermierii europeni continuă să-și exprime profunda nemulțumire generată de acordul Mercosur.
În practică, reacțiile negative față de acordul cu Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay nu au schimbat prea mult abordarea duală a Comisiei în linia sa de negociere.
Pe de o parte, Comisia a continuat să facă concesii privind produsele agricole de bază sau de gamă medie, precum carnea de vită, iar pe de altă parte, a insistat pentru acces pe piață pentru exporturile cu valoare adăugată mare – precum vinul, indicațiile geografice (IG) și automobilele – cu rezultate mixte.
„UE are toate atuurile pentru a fi o putere agroalimentară”, a declarat Luc Vernet, de la think tank-ul Farm Europe din Bruxelles, orientat spre exporturi, pentru Euronews, adăugând: „Ar trebui să dezvoltăm o strategie mai amplă, dincolo de produsele cu valoare adăugată mare, care să acopere toate sectoarele și toate nivelurile de calitate, pentru că modelul european oferă o calitate excepțională nu doar la produsele de lux”.
Cu toate acestea, opoziția față de acordul cu America Latină – care a declanșat o contestație juridică ce a suspendat ratificarea sa – s-a cristalizat în rândul fermierilor europeni din cauza temerilor legate de concurența neloială generată de importurile de carne.
Acordul Mercosur a acordat cote de 99.000 de tone de carne de vită pe an, 25.000 de tone de carne de porc și 188.000 de tone de carne de pasăre.
În ciuda condițiilor adăugate la noile cote din acordul cu Australia, fermierii europeni se plâng de acumularea importurilor prin acorduri succesive.
Concesii făcute la carnea de vită
De-a lungul celor opt ani de negocieri cu Canberra – al doilea mare exportator mondial de carne de vită – Australia a insistat puternic pentru un acces mai mare pentru carnea de vită și cea de oaie.
Tensiunile s-au intensificat în 2023, când negocierile s-au blocat după ce UE a respins cererea Australiei de 40.000 de tone de carne de vită pe an, oferind în schimb maximum 30.000 de tone.
Acordul final, convenit marți, permite intrarea în UE a 30.600 de tone de carne de vită anual. Pentru carnea de oaie și de capră, Bruxellesul a acceptat o cotă scutită de taxe vamale de 25.000 de tone, în timp ce zahărul a fost limitat la 35.000 de tone de trestie brută pentru rafinare, iar orezul la 8.500 de tone pe an.
Totuși, trăgând poate învățăminte din experiența Mercosur, Bruxellesul a impus mai multe condiții pentru cote. Importurile de carne de vită, care vor trebui să provină de la bovine crescute pe pășune, vor fi introduse treptat pe parcursul a 10 ani, carnea de oaie pe parcursul a 7 ani, iar orezul pe parcursul a 5 ani. Zahărul va fi, de asemenea, supus certificării în cadrul unui sistem privat de sustenabilitate.
Clauzele de salvgardare, care permit ambelor părți să reacționeze la perturbările pieței, se vor aplica timp de șapte ani – dar sunt extinse pentru produsele agricole sensibile: 15 ani pentru carnea de vită, 12 pentru carnea de oaie și 10 pentru orez.
Un reprezentant al fermierilor a declarat însă pentru Euronews că există îndoieli serioase privind eficacitatea mecanismelor de salvgardare: „Experiența noastră generală cu clauzele de salvgardare este că sunt extrem de dificil de activat, pentru că sarcina probei ne revine nouă, fermierilor”.
Agenda ofensivă a Comisiei
În schimb, agricultura a fost mult mai puțin controversată în negocierile cu India, unde New Delhi a refuzat la rândul său să-și deschidă piața din cauza sensibilităților interne din sectorul agricol, în special în domeniul produselor lactate. Produsele sensibile ale UE au fost în mare parte excluse.
Dar vinul a ocupat un loc central pe agenda ofensivă a Bruxellesului, taxele vamale indiene fiind reduse de la 150% la 20% pentru vinurile premium și la 30% pentru produsele de gamă medie, pe parcursul a șapte ani. Taxele pentru automobile vor scădea, de asemenea, de la 110% la 10%, dar în cadrul unei cote de 250.000 de vehicule pe an, după un deceniu – moment în care producătorii chinezi au mari șanse să-și fi consolidat poziția.
În negocierile cu Australia, UE a căutat din nou un acces mai mare pentru vinurile sale, dar a întâmpinat o opoziție puternică din partea producătorilor locali. În cele din urmă, acordul protejează peste 1.600 de indicații geografice ale UE pentru vinuri, plus peste 50 de noi indicații din 12 state membre.
În ceea ce privește Prosecco-ul, producătorii australieni vor putea în continuare să folosească termenul pe piața internă pentru a desemna un soi de strugure cenușiu, cu condiția ca acesta să fie legat de o indicație geografică australiană, Canberra acceptând să oprească exporturile acestor vinuri după 10 ani.
UE a obținut, de asemenea, protecția a 165 de indicații geografice agroalimentare și a 231 de indicații geografice pentru băuturi spirtoase.
Însă nu a reușit să elimine taxa australiană pe automobilele de lux, obținând în schimb un tratament preferențial pentru vehiculele electrice europene. Bruxellesul a câștigat însă un acces îmbunătățit la materii prime critice – o cerință-cheie a UE, care este posibil să fi condus la mai multe concesii privind carnea.