Xi Jinping a petrecut 13 ani construind o armată capabilă să rivalizeze cu cea a Statelor Unite. Dar cu cât forțele armate chineze deveneau mai puternice, cu atât avea mai puțină încredere în generalii pe care el însuși îi alesese să le conducă, scrie The New York Times.
Epurarea pe care liderul Chinei, Xi Jinping, a impus-o elitei militare a fost vizibilă cu ochiul liber la o recentă ședință legislativă. Cu un an înainte, imaginile televiziunii de stat arătau în jur de 40 de generali în sală. De data aceasta, nu mai erau decât o mână.
Și totuși, Xi Jinping a dat de înțeles că o convulsie comparabilă cu cele din era Mao nu s-a încheiat. Cu o expresie de piatră, i-a avertizat pe ofițerii rămași să se ferească de neloialitate.
„Armata”, a spus el, „nu trebuie să aibă niciodată pe cineva care nutreşte o inimă dezbinată față de partid.”
A fost una dintre rarele referințe publice ale lui Xi la una dintre cele mai grave crize politice din cei 13 ani de putere: își pierduse încrederea în conducerea militară pe care o remodelase timp de un deceniu.
„Când Xi folosește cuvintele «inimă dezbinată», acestea poartă o greutate enormă”, spune Chien-wen Kou, profesor la Universitatea Națională Chengchi din Taiwan. Expresia se regăsește în tratate chinezești antice care îi sfătuiesc pe conducători să se ferească de generalii trădători, inclusiv într-un volum pe care Xi îl ține pe raftul cu cărți.
„Până și cei mai de încredere și importanți confidenți ai săi au căzut”, spune profesorul Kou. „Cine altcineva mai poate câștiga încrederea lui?”
Criza amenință una dintre marile realizări ale lui Xi: transformarea armatei chineze într-o forță redutabilă, dotată cu noi portavioane, rachete hipersonice și un arsenal nuclear în expansiune. Și vine într-un moment în care rivalitatea Chinei cu Statele Unite s-a intensificat, iar administrația Trump a pus în evidență forța de foc americană – dar și limitele ei – în Venezuela și Iran.
Capacitatea de luptă a Chinei ar putea fi perturbată ani de zile tocmai de operațiunea de curățenie pe care Xi a declarat-o necesară pentru purificarea și consolidarea rândurilor. Ceea ce arăta inițial ca o campanie limitată anticorupție s-a transformat într-o destituire masivă a zeci de ofițeri de rang înalt și a culminat cu căderea, la începutul acestui an, a lui Zhang Youxia, cel mai important comandant în uniformă al Chinei, care părea să fie un confident al lui Xi.
Ruptura finală dintre ei s-a produs, conform unor relatări, când Xi a vrut să-l promoveze pe generalul care conducea ancheta internă într-o funcție rivală celei a generalului Zhang. Zhang Youxia a obiectat. La câteva luni distanță, a fost îndepărtat.
Amploarea campaniei a fost din nou evidentă săptămâna trecută, când un tribunal militar i-a condamnat pe doi foști miniștri ai apărării la moarte, cu suspendare de doi ani, pentru luare de mită. Cel mai probabil, își vor petrece restul vieții în închisoare.
„Aceasta este armata lui Xi Jinping”, spune Daniel Mattingly, profesor la Universitatea Yale, specialist în politica și armata Chinei. „De ce distruge ceea ce el însuși a construit?”
„Nu e ceea ce ar fi așteptat cineva de la Xi, nici măcar acum cinci ani. Ceva profund s-a schimbat”, adaugă el.
Corupția pe care Xi o vânează este reală. Dar discursuri interne anterioare ale lui Xi, neraportate până acum în detaliu, dezvăluie și un alt factor: un lider care vedea în orice semn de nesupunere sămânța unei amenințări politice la adresa puterii sale. A ajuns la convingerea, spun analiștii, că acei comandanți aleși de el pentru a moderniza armata nu mai puteau fi de încredere, loialitatea și eficiența lor fiind erodate de corupție și clientelism.
Analiștii spun că acest cutremur a expus și tensiunile dintre cele două imperative ale lui Xi – pregătirea pentru luptă și impunerea loialității. În cele din urmă, Xi l-a înlăturat pe un general cu experiență de luptă, care îi ajutase să refacă armata, și l-a înlocuit cu un inchizitor – singurul alt membru rămas în prezent în Comisia Militară Centrală a Chinei, alături de Xi însuși.
„Domnia lui Xi Jinping intră încet în faza sa târzie”, spune profesorul Kou. „Calculele sale politice se schimbă în această etapă, iar anxietățile sale vizează din ce în ce mai mult membrii propriului cerc interior.”
Preluarea controlului asupra armatei
De la început, Xi a părut hotărât să evite soarta predecesorului său, Hu Jintao, despre care se considera pe scară largă că nu reușise să-și impună autoritatea asupra comandanților militari.
Slăbiciunea lui Hu a fost expusă în 2011, în timpul unei vizite la Beijing a lui Robert Gates, pe atunci secretar american al apărării. Gates l-a întrebat pe Hu despre zborul de testare al unui avion de luptă stealth chinezesc, despre care apăruseră informații în acea dimineață pe site-uri chinezești.
Hu părea să nu știe nimic. „Conducerea civilă a părut surprinsă de test”, le-a spus Gates reporterilor ulterior.
Directivele lui Hu către comandanții armatei „semănau mai degrabă cu niște sugestii pe care aceștia le luau în considerare”, spune John Culver, fost analist CIA, acum la Brookings Institution. „Practic, aveai un sistem care nu mai răspundea partidului.”
După preluarea puterii în 2012, Xi a lansat investigații împotriva comandanților care se îmbogățiseră – și deveniseră aroganți – sub Hu, inclusiv a unora considerați anterior intangibili, datorită statutului lor.
În 2014, Xi a convocat sute de ofițeri superiori la Gutian, un oraș din estul Chinei unde, conform istoriilor partidului, Mao Zedong a stabilit în 1929 principiul fundamental care definește statul chinez și astăzi: partidul comandă arma.
Xi a folosit acest fundal istoric pentru a avertiza că autoritatea Partidului Comunist asupra forțelor armate se erodase până la un nivel periculos.
La Gutian, Xi a descris problemele moștenite. Credința în valorile partidului se degradase. Corupția, clientelismul și insubordonarea erau flagrante. A citat exerciții militare atât de false încât soldații foloseau lopeți și bețe în loc de arme.
Putregaiul
Pentru Xi, putregaiul era exemplificat de generalul Xu Caihou, fost vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale – funcție care îl plasase la vârful Armatei Populare de Eliberare. Generalul Xu fusese pus sub investigație, acuzat că primise mită uriașă, inclusiv pentru aranjarea promovărilor unor ofițeri.
„Xu Caihou profesa întotdeauna solemn loialitate și dragoste nemuritoare față de partid”, a spus Xi, potrivit unei versiuni neraportate anterior a unui discurs ținut la Gutian, care a circulat în interiorul armatei. „Dar în realitate, în adâncul sufletului său, se îndepărtase demult de partid, căzând în corupție și depravare.”
Xi era alarmat și de evenimente din afară. A citat povești de avertisment despre lideri din Orientul Mijlociu și din Uniunea Sovietică răsturnați după ce armatele lor i-au abandonat în fața insurecțiilor.
Xi a venit în funcție cu o reverență pentru Armata Populară de Eliberare. Tatăl său fusese un lider revoluționar care luptase sub Mao. La începutul carierei, Xi lucrase ca secretar al ministrului apărării. Credea că, pentru a insufla loialitate față de Partidul Comunist și față de propria persoană, trebuia să revigoreze „munca politică” – îndoctrinarea, verificarea și monitorizarea care făceau ofițerii și trupele demne de încredere.
Pentru a sublinia noul spirit de disciplină cerut la Gutian, Xi a fost filmat mâncând orez grosier și supă de dovleac – masa modestă și legendară a Armatei Roșii de la începuturi.
„Loialitatea absolută față de partid se sprijină pe cuvântul «absolută»”, a spus Xi. „Este o loialitate unică, totală, necondiționată și liberă de orice impurități sau falsitate.”
Președintele conduce
Încă din primii ani de mandat, Xi a început să consolideze un „sistem al responsabilității președintelui” – o reorganizare care îi strângea controlul asupra armatei, oferindu-i informații și putere de comandă până adânc în rândurile acesteia. Și-a declarat încrederea în propria capacitate de a identifica comandanții potriviți pentru promovare.
„Cheia construirii unei armate puternice stă în alegerea oamenilor potriviți”, a spus el într-un discurs intern din 2016, descriind cum verifica și discuta cu candidații la promovare. „Ofițerii de rang înalt și mediu sunt coloana vertebrală a construirii și conducerii armatei, iar ca președinte al Comisiei Militare Centrale, eu trebuie să mă ocup personal de acest lucru.”
A înlocuit regiunile militare existente de decenii cu noi comandamente de teatru de operațiuni și a dizolvat departamente centrale ale Armatei Populare de Eliberare pe care le considera bariere în calea unui control eficient. Scopul era de a oferi Chinei capacitatea de a combina forțele terestre, aeriene și navale pentru proiectarea puterii în străinătate, asigurându-se totodată că această forță modernizată rămâne neclintit loială.
Generalul Zhang Youxia s-a numărat printre comandanții cărora li s-a încredințat realizarea viziunii lui Xi. Zhang era un ofițer dur și carismatic, care se distinsese pe prima linie a războiului de graniță purtat de China cu Vietnamul începând din 1979. Era fiul unui general revoluționar care luptase alături de tatăl lui Xi.
Xi îl promovase deja în Comisia Militară Centrală și îl numise în fruntea departamentului de armament al armatei. Departamentul se ocupa de achiziția de noi arme, vitale pentru planurile de modernizare ale lui Xi, dar devenise și o mlaștină a corupției, alimentată de controlul asupra fondurilor și contractelor.
„Venea dintr-un mediu privilegiat din Partidul Comunist, și se vedea", spune Drew Thompson, care lucra la Pentagon și l-a întâlnit pe generalul Zhang în 2012, când acesta a participat la o vizită a unei delegații militare chineze în Statele Unite. „Cred că acea combinație – originea sa, experiența de luptă, încrederea în sine, familiaritatea cu sistemele de armament și deschiderea spre schimbare – l-a făcut atrăgător pentru Xi.”
Până în 2018, Xi părea mulțumit că reforma sa dădea roade. Deși a recunoscut în fața Comisiei Militare Centrale că mai existau probleme, a spus că schimbările reprezentau o „transformare istorică" ce „salvase armata.”
Când Xi a obținut un al treilea mandat de lider în 2022, l-a menținut în mod neașteptat pe generalul Zhang în comisia militară. La 72 de ani, comandantul ar fi trebuit să se retragă. Xi l-a făcut în schimb cel mai important general al Chinei, însărcinat cu atingerea obiectivului lui Xi: un salt calitativ în capacitățile militare până în 2027.
China se confrunta cu o lume din ce în ce mai periculoasă, a spus Xi la două săptămâni după aceea, într-o vizită la Centrul de Comandă a Operațiunilor Unite. „Canalizați-vă toată energia spre pregătirea de luptă”, a spus el.
Ultimul om în picioare
Dar la puțin peste jumătate de an, în 2023, aparența de stabilitate s-a fisurat. Xi a înlocuit brusc comandantul Forțelor de Rachete și pe adjunctul acestuia – o mișcare extraordinară în cadrul brațului militar care controlează rachetele nucleare și convenționale. Epurarea nu a fost niciodată explicată public. Apoi, ministrul apărării a fost demis fără explicații.
Dintr-odată, transformarea Armatei Populare de Eliberare de către Xi părea contaminată de aceleași probleme de corupție și nesupunere pe care el susținea că le eliminase.
De data aceasta, Xi și-a dus comandanții la Yan'an, baza sacră a revoluției lui Mao, unde a cerut aprofundarea campaniei de „rectificare politică.” În cei doi ani care au urmat, zeci de ofițeri de rang înalt au fost eliminați sau au dispărut din viața publică.
Pe măsură ce campania se extindea, creștea și puterea generalului Zhang Shengmin, comandantul care conducea investigațiile. Se ridicase prin ierarhie deși avea puțină experiență în operațiuni militare. În Forțele de Rachete fusese comisar politic, responsabil cu impunerea loialității față de partid. Era cunoscut pentru pasiunea sa pentru caligrafia chinezească.
A fost promovat ulterior în fruntea unei agenții nou-create, care investighează corupția și neloialitatea în armată. Ascensiunea lui reflecta importanța pe care Xi o acorda controlului ideologic și loialității politice, chiar în timp ce cerea totodată pregătire pentru câmpul de luptă.
„În analiza lui Xi, eșecurile de pregătire generate de corupție sunt doar o ramură a impurității ideologice”, spune Joel Wuthnow, cercetător la Universitatea Națională de Apărare din Washington, specialist în armata chineză. „Putregaiul era probabil mai adânc decât și-a imaginat Xi în 2023, și de aceea a trebuit să ia măsuri mai drastice.”
Puterile generalului Zhang Shengmin au fost cel mai probabil amplificate de tehnologiile de supraveghere omniprezente, care le-au oferit anchetatorilor mai multe instrumente de monitorizare a vieții, și a fluxurilor financiare, ale ofițerilor și familiilor acestora, spune Culver, cercetătorul de la Brookings.
Până la sfârșitul lui 2025, epurările remodelau nu doar rândurile, ci și echilibrul de putere dintre comandanții rămași. Analiștii au sugerat că, pe măsură ce investigațiile se adânceau, creștea turbulența în interiorul elitei militare, inclusiv între comandanții concentrați pe obiective de luptă și ofițerii însărcinați cu impunerea loialității politice.
„Xi e prins într-o contradicție între «roșu» și «expert»”, spune Thompson, fostul oficial de la Pentagon, unde „roșu” înseamnă loialitate față de partid.
Cu următoarea tranziție de putere prevăzută la un congres al Partidului Comunist la sfârșitul anului viitor, în această lectură, Xi părea mai sensibil la amenințările percepute la adresa autorității sale. Comandantul său de vârf, generalul Zhang Youxia, părea mai dominant, mulți potențiali rivali fiind eliminați. Dar nu era neatins: investigațiile doborâseră și alți generali legați de el, ceea ce-l putea implica.
Iar inchizitorul-șef, generalul Zhang Shengmin, era în ascensiune.
Paiul care a rupt cămila a fost momentul în care Xi a vrut să-l promoveze pe Zhang Shengmin la vicepreședinția Comisiei Militare Centrale, spune Christopher K. Johnson, fost ofițer de informații al guvernului american, actualmente președinte al China Strategies Group, o firmă de consultanță.
Generalul Zhang Youxia, susținut de adjunctul său, generalul Liu Zhenli, s-a opus propunerii, argumentând că plasarea unui anchetator într-o poziție atât de puternică risca să facă Armata Populară de Eliberare să pară o forță de luptă neserioasă, spune Johnson.
Istoria modernă a Chinei oferă exemple de comandanți care au supraestimat cât de departe puteau să-și împingă liderii. Generalul Zhang pare să fi făcut aceeași greșeală. „Zhang Youxia a crezut că are legitimitatea să spună asta – și s-a dovedit că nu o avea”, spune Johnson.
Când el și adjunctul său au fost îndepărtați la începutul acestui an, ziarul oficial al armatei i-a acuzat că „au călcat grav în picioare” sistemul responsabilității președintelui – sistemul pe care Xi îl construise pentru a-și cementa controlul asupra armatei.
Xi nu se oprește aici. În aprilie, a lansat un program de „rectificare ideologică” și „forjare revoluționară” în cadrul armatei – altfel spus, o campanie de îndoctrinare. Xi li s-a adresat ofițerilor superiori adunați, descriși ca primul val de participanți la Beijing, sugerând că misiunea de a insufla loialitate va continua.
Imaginile televizate de la ședință arătau rânduri de ofițeri luând notițe cu sârguință în timp ce Xi vorbea. Lângă el stătea generalul Zhang Shengmin, executorul.